Tango

-Imi pare rau ca iti fac rau. Nu vreau sa suferi din cauza nehotararii mele.
Se intoarse, isi ascunse fata in pieptul lui, inca ii venea sa planga. O durea sufletul, voia sa se faca mica, sa se lipeasca de el, iar el sa-i spuna ca totul va fi bine. O tacere aproape nefireasca se lasa din nou peste ei. Cuvintele refuzau din nou sa vina. Se desprinse de el si-i ceru sa o duca acasa, obosise, nu mai avea nici chef si nici putere sa mai lupte cu indecizia lui.

Isi promisese atunci cand se urca in masina ca nu va mai face nici un pas spre el, nu mai voia, gata se terminase, daca el nu avea de gand sa lupte cat de putin pentru ea, atunci nici ea nu va mai face asta, pur si simplu nu merita tot chinul. Numai ca, numai ca si de data asta asta avea sa o intoarca din drum asa cum o mai facuse de atatea ori.

Orice ar fi facut, nu putea sta prea mult suparata pe el, avea un mod cu totul aparte de a-i alunga supararea. Un cuvant, o privire sau o atingere de a lui putea spune de o suta de ori mai multe decat un banal “iarta-ma, am gresit.”
-Alege.
-Ce sa aleg?
-Mana stanga sau mana dreapta, ii zambea din nou.
-Pai nu stiu ce sa aleg, daca nu stiu ce aduce fiecare.
-Una o provocare, alta...
-Bine, dar care e una si care e alta.
-Alege si vei afla.
-Bine. Aleg stanga, se spune ca e legata de inima deci inima sa fie.

Ii cuprinse fata intre maini si-l saruta, clar nu avea sa-i dea drumul, sau nu aveau sa-si dea drumul inca. Se indeparta putin de el, iar el ii cauta gura, voia sa o sarute, nu renunta. Cand se dadu jos din masina, zambea din nou, ii luceau ochii si-i venea sa-i spuna “sah mat”, castigase runda asta. Asa cum el o intorsese din drum de atatea ori asa il intorsese si ea din drumul lui in seara aceea in care au dansat acel bizar tango al dorintelor nespuse.

Un articol de Madalina Ciolacu

---

---