Ploaie de primavara

Primavara, Iti vine sa injuri in toate limbile pamantului frigul care patrunde treptat, incet, dar sigur in fiecare bucata de material odata cu picurii de ploaie. Bine ca s-au mai rarit ploile in acest anotimp. Ca sunt rapide si scurte si trec asa cum vin. Primavara, ploaia poate sa mai intarzie, dar nu o face. O astepti sa vina, dar te ia prin surprindere caci e rea si friguroasa. Dar daca vine cand nu te astepti tu? Daca nu ai umbrela rosie si magica la tine? Atunci ce te faci? Nu sta nemiscat sub ea spunandu-ti cat iti este de rece. O sa ingheti. Sloi. Bloc de gheata. In calota glaciara o sa te transformi.

Nu scapa cine poate.

Fugi! Fugi prin ploaie ca si cum ai face-o intr-un miez canicular de vara. O sa te incalzesti in timp ce alergi. Si in timp ce te incalzesti, o sa-ti vina rau sa zambesti si sa chicotesti sagalnic. Si in timp ce te incalzesti o sa te gandesti la ce se gandesc cei care stau cuminti sub umbrelele lor, vazand o haina sic si neagra si o palarioara rosie alergand de nebune prin ploaie? Ca iti este frig. Ca esti nebuna sau ca sunt ei nebuni. Oare in urmatoarele cinci minute cati or sa-ti urmeze gestul? Cat de multi or sa-si doreasca caldura si cati or sa incerce sa o caute, nu neaparat sa o si gaseasca? Ca sunt nebuni ca nu o iau si ei la goana. Dar daca ploaia asta rece te face sa te simti cald si viu si sa-ti dai seama ca iubesti la nebunie soarele si primavara? Nu se naste o simpatie calaie si spontana pentru un lucru atat de friguros?

Nimeni nu se plimba prin ploaia de primavara. Toti fug de ea. Nimeni nu se saruta pasional sub ploaia de primavara. Majoritatea se imbratiseaza tacit sub umbrele negre, sub care nici nu stiu ca rateaza frigul si picaturile de ploaie. Nici nu stii ce pierzi. Pierzi fiecare picatura care te invata cum sa supravietuiesti si fara caldura. Alungi fiecare strop senin te sfatuieste cum sa batatoresti drumul spre ea. Primavara, nimeni nu sta in ploaie fara sa se ude.

Unora nu le place ploaia asta cu miros greu de primavara. Celor care le este frica de ea. Celor care refuza sa cante in ploaie de teama ca vor fi in sfarsit auziti. Celor care nu s-au lasat niciodata prinsi in dansul iubirii, de teama ca vine nu cu grindina, dar cu suferinta si tacere. Pentru cei care asteapta cu prea multa insistenta caldura, cei care o vad ca pe apa vie, umezeala si taria din picaturile de apa sunt durere si apa moarta. Unul in stanga, unul in dreapta, altul de jur imprejur...toti sunt peste tot. Celor care le este teama de iubirea noua nu le place ploaia de primavara. Dar nu e potop de sfarsit fara inceput. E doar o ploaie rece, dupa care o sa urmeze o amorteala placuta de incalzire. Apa de primavara nu are vorbe de foc, dar poate fi ascultata si inteleasa. E doar descatusare. Doar un semn ca, la urma urmei, exista un maine mai insufletit si calduros.

---

---