Pe mine batranetea m-a eliberat. Pentru mine, batranetea a fost un dar. Citeste confesiunea emotionanta a unei doamne in varsta!

Stiu ca uneori uit. Dar iarasi, o anumita parte din viata se uita. Si in cele din urma imi amintesc lucrurile importante.

Sigur, de-a lungul anilor, inima mea a fost franta. Cum poate sa nu ti se franga inima cand pierzi pe cineva iubit sau cand iti sufera copilul sau cand animalutul tau preaiubit este lovit de masina? Insa inimile frante sunt cele care ne dau putere si intelegere si compasiune. O inima care nu a fost niciodata franta este intacta si sterila si nu va cunoaste niciodata bucuria de a fi imperfecta.

Sunt atat de binecuvantata ca am trait suficient de mult incat parul meu sa devina alb si rasetele mele tineresti sa fie gravate pentru totdeauna in santurile adanci de pe fata mea.

Atat de multi nu au ras niciodata si atat de multi au murit inainte ca parul lor sa poata deveni argintiu... Pe masura ce imbatranesti, este mai usor sa fii pozitiv. Iti pasa mai putin de ce gandesc alti oameni.

Nu mai ma pun la indoiala pe mine insami. Am castigat dreptul sa gresesc. Prin urmare, ca sa raspund intrebarii tale – imi place sa fiu batrana. Batranetea m-a eliberat.

Imi place persoana care am devenit. Nu o sa traiesc pentru totdeauna, insa atata timp cat sunt aici, nu o sa-mi irosesc timpul lamentandu-ma in privinta a ce ar fi putut sa fie sau sa ma ingrijorez in privinta a ce o sa fie.

Si o sa mananc desert in fiecare zi daca voi dori.

Si va doresc si voua astfel de miracole obisnuite. Sa aveti intotdeauna un curcubeu de zambete pe fetele si in inimile voastre!

Autor: Anonim

Foto homepage: Ruslan Guzov / Shutterstock.com

Garbo

Ultima actualizare: 31 Mai 2016 @ 06:05

• 
• 

Mai multe despre Garbo