IN ACEST ARTICOL:
Aproape de 40 de ani. In mod paradoxal arat de 30. In mod uimitor, imi simt sufletul de 20. Fara vreo urma de falsa modestie, ma declar in deplinatatea facultatilor mele fizice de a seduce un barbat, chiar si mai tanar decat mine. Nu obisnuiesc sa-mi plang de mila decat uneori, in zilele innorate de duminica, cand in loc de chef de filme siropoase ma apuca o nostalgie tampita si fireasca dupa o iubire siropoasa si reala.

Mda... nu sunt nici usuratica, nici sfanta, nici pitipoanca, nici desavarsirea in persoana. Undeva la mijloc, ma consider o fiinta normala. Destul de completa... Uneori plictisitoare de ma plictisesc si eu cu mine, alteori cu o pofta montruoasa de viata de reusesc sa ii sperii si pe altii, uneori cu un chef exagerat de cluburi si distractie de se uita chioras necunoscutii la mine, alteori cu pofta de mers si rugat smerit la biserica de m-ar invidia pana si batranele cele mai pioase.

Am trecut apoi la nivelul urmator: asteptarea ofertelor. Si a inceput sa ploua cu ele. Unele de-a dreptul terifiante si socante prin dorintele pe care si le exprimau barbatii in cauza, unele invocandu-l prea des pe Dumnezeu si rolul sau in intalnirile mele ca sa le iau in serios, altele fara cratime, virgule sau semne de punctuatie incat nici nu am reusit sa prind sensul frazei, altele marturisind atat de impatimit iubirea pentru o persoana pe care nu o cunosteau, incat am zis pe loc ca “nu se poate”.

Au avut loc apoi trierea si tragerea la sorti. S-au ales castigatorii: 3 barbati cu care m-as fi putut intalni. Unul dintre ei m-a cucerit virtual prin felul in care stia sa mantuiasc fraza si sa jongleze cu cuvintele. Virtual, am crezut sincer ca este barbatul potrivit pentru mine. A incercat sa-mi faca o impresie atat de buna ca nici nu am apucat sa-i demonstrez ca nici eu nu ma las mai prejos. Lasand la o parte rusinea blinde date-urilor la o varsta decenta si onorabila, ne-am intalnit si cunoscut. Era prea neadevarat sa fie adevarat... Fata in fata, nu reusea sa scoata doua cuvinte in timp ce ma sorbea din priviri si eu incercam de una singura sa port o conversatie.

Urmatorul, barbat atragator in fotografii, cu un zambet asa trist m-a facut si pe mine sa zambesc atat de vesel. Am tinut neaparat sa ne cunoastem. Ne-am cunoscut. Omul era in etapa refacerii dupa o relatie de 7 ani de zile, cautand un umar pe care sa planga si o fiinta umana care sa-l scape de singuratate si durere. Eu... la fel, inca nevindecata, amatoare sa gasesc pe cineva sa ma vindece. Ne-am ales gresit medicul. Iar mda... prea multe asemanari, doi oameni incercand sa se cunoasca intr-un moment nepotrivit, un bolnav care ar vrea sa fie vindecat de un alt bolnav. Nu se poate.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri