Asa da, asa nu...

Singurele momente in care injur aproape ca fel de spurcat pe cei care ma injura, chit ca in gand, sunt atunci cand ma aflu in trafic. Nu ai cum sa supravietuiesti altfel si sa scapi nefrustrat de frustrarile altora doar pentru ca te-au apasat gandurile si problemele de la job cu o secunda in plus. Ai uitat sa accelerezi? Esti bou, tampit, esti vaca targului, o visezi pe mama ta in timpul zilei, ai ocazia sa vezi frumusetea argoului romanesc in toata splendoarea sa, ploua, fulgera, se intuneca cu vorbe de duh si se lumineaza cerul reusind sa scapi intr-o secunda de toate frustrarile acumulate intr-o saptamana. In trafic, toate sansele sunt de partea ta. Daca tu nu stiai, stiu ei. Poti chiar sa rasufli usurat, sunt cu nemiluita cei care isi coboara geamurile ca sa-ti explice ce este in neregula cu tine si daca nu stiai cum esti de fapt, nici nu iti trebuie putintica rabdare. In ziua judecatii si a dreptatii soselelor, predomina legea junglei. Chit ca toata lumea se calca in picioare, in metrou totul parea mult mai ok.

In metrou, mi s-a nazarit sa mi se faca mila de picioarele mele si am luat un loc, nu chiar confortabil pentru ca ravneau la el inca alte trei persoane. Aveam in sfarsit ocazia sa-mi menajez tineretile. Raiul picioarelor mele s-a terminat subit cand m-am simtit brusc vinovata de tineretea mea si am cedat locul unei batrane care avea probabil picioarele mai grele decat mine. Ar fi trebuit sa fi simtit multumirea bunului samaritean si sa devin in ochii mei, daca nu in ai celorlalti, eroina zilei. Nimic. Prea multe filme cu superman vizionate in viata mea. Fara aplauze. Fara bine intors. Oare dintre toti barbatii care stateau nestingheriti pe locurile lor, a scapat vreunul nebodoganit? In gand, nu. In realitate, toti caci imi lipseste gura bogata a batranului calatorind pe ratb care taie si spanzura pe cine ii casuna si nu fuge din calea locului rezervat prin etate. S-a intamplat ca in drumul meu nefericit cu inghiontiri si dat din coate, pentru prima oara si a n-a oara de cand calatoresc cu metroul sa ma lipesc de scumpa si prietenoasa bara de metal, ravnind la privilegiul de a fi batrana doar de dragul unui loc. Ca sa ai parte de bun, nu trebuie sa fii deloc bun.

In biroul nostru cel de 5 zile din 7, niste poze trasnet, de pe un site cu fete si mai trasnet, au reusit sa capteze atentia tuturor. Pentru noi, amuzament, distractie, rasete, dezaprobari, dari de seama si de parere, caderi de acord. Personajele in cauza, pret de cateva minute, au reusit sa ne faca fericite. Ar fi fost la randul lor extrem de fericite stiind ca au captat atentia unei intregi redactii. Bijuterii finute ca lanturile raposatului mei caine, ipostaze inedite din modelling, shooting in locatii ramase nedescoperite in marile atlase ale lumii, contururi de buze desenate atat de invizibil incat se observau si la 1 metru distanta de monitor, haine sic si glamorous in culorile stridente ale pamantului, senzualitate dusa la extreme, trupuri acoperite subtil de haine lasand sa se intrevada mai mult decat ti-ai dori vreodata. Traind printre salbatici, ca sa nu fii atacata si mancata de vie, ajungi daca nu sa te porti ca unul, cel putin sa gandesti ca unul. Inca nu m-am transformat intr-unul autentic. Sunt departe de a fi o doamna. Incerc sa fiu din obligatie, pentru ca nu pot inca sa renunt la unele chestii cu care am fost invatata.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo