Interviu cu Cristian Bulugea - cityscapes, dragoste express si mug shots prin lentila aparatului foto

Daca treci deseori prin Gara de Nord, locuiesti in Bucuresti sau pur si simplu esti in trecere, dar ai norocul sa fii la timpul, momentul si contextul potrivit, este foarte posibil sa te regasesti in imaginile surprinse de Cristian Bulugea.

Deseori acestea par asa, niste file rupte dintr-o carte de care deseori ne plangem prea des. Asa ca uitam sa ii vedem frumusetea: si a orasului in care traim, si a celor care ne inconjoara, ba chiar si a noastra. Cam asta face Cristian: vede acolo noi unde am uitat sa mai credem.

Spune ca nu e fotograf profesionist, ci ca pur si simplu asta a simtit sa faca si, intr-o zi, si-a parasit jobul de corporatist fara niciun regret. De atunci, a vazut atatia oameni si a surprins atatea momente incat ele par sa il contrazica in privinta statutului sau oficial.

Fie ca surprinde o despartire in Gara de Nord, fie ca ne fura un zambet in drum spre serviciul ala monoton, fie ca ne arata o parte a Bucurestiului de care nu stiam, un lucru e sigur: fotografiile lui nu trec neobservate. Trezesc mereu o emotie in fiecare privitor.

Si, pentru ca sunt atatia tineri care au fotografia ca pasiune, dar si pentru ca momentan are un proiect in care v-ati putea implica si voi, iata mai jos un interviu cu un om care a avut curajul sa isi urmeze visul. Nu e putin lucru.

Marina Rasnoveanu: De cand ai inceput sa lucrezi ca fotograf freelancer si ce te-a determinat sa iti lasi jobul constant pentru asta?

Cristian Bulugea: Am adoptat ideea aceasta in urma cu 4 ani, atunci am stiut ca trebuie sa fac asta sau ca cel putin am datoria fata de mine sa incerc si asa ceva in viata mea.

Ce te inspira cel mai mult, ca teme, locuri, personaje…?

Cele mai frumoase momente mi-au fost "daruite" de oameni, pe strada, in locurile publice. A ramas in fruntea optiunilor mele pentru ideea de fotografie, imi stimuleaza cel mai bine toate simturile legate de fotografie. Urmeaza de aproape peisajul urban si fotografiatul momentelor dintre noapte si zi si invers.

Cum reactioneaza oamenii care vad ca ii fotografiezi? Te cearta, se imprietenesc cu tine, te roaga sa le trimiti pozele?

Nu am avut probleme cand am indreptat aparatul spre ei, asta in momentele in care mi-am dorit sa ma fac vazut. De cand fotografiez pe strada, un singur "incident" izolat am avut si acela terminat la fel de repede cum a inceput :)

Ce i-ai spune unui adolescent talentat, pasionat de fotografie? Sa faca cursuri, sa nu faca cursuri, sa experimenteze cat mai des, sa investeasca in echipament, poate?

Ceea ce le spun de fiecare data tuturor. Inainte de cursuri, daca doresc musai asa ceva, trebuie sa acorde timp sa incerce, sa greseasca, sa vada singuri cu o autocritica severa daca li se potriveste asa ceva. Optiuni pentru acumulare de informatii sunt la tot pasul, pentru a forma o baza de notiuni pe care le pot dobandi pana la un moment dat si la un curs.

Echipamentul nu conteaza in prima faza si pot spune linistit ca si pe viitor, nu ar trebui sa-i preocupe prea mult. Important este sa cunoasca bine "de ce" fac si vor face fotografie, ce fel de fotografie ii reprezinta si ce stil/stiluri doresc sa abordeze.

Ai fotografii preferate? Imi poti descrie 1-2 fotografii la care tii foarte mult sau in jurul carora exista o poveste mai deosebita?

Evident ca exista si am ajuns, spre mandria mea, sa-mi fie greu sa ma pot decide pentru 1-2 dintre ele. Termenul definitoriu pentru preferatele mele este "moment", asta ar trebui stiut, pentru ca daca m-as apuca sa povestesc in mod detaliat despre ele, cuvintele mi-ar fi sarace. Imi este destul de dificil sa conturez o descriere sumara si pentru ceea ce inseamna sa capturezi un asemenea moment si sa-l ingheti in timp, ar trebui incercat sa vedeti ce sentiment minunat este acela de a vedea acea imagine produsa, ramasa, prinsa, furata sau cum doriti sa-i spuneti.

Garbo

Ultima actualizare: 11 Octombrie 2019 @ 02:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo