Minciuna

Desi il iubea ca o nebuna, in adancul inimii ei se blama cu toata puterea morala a constiintei .. . Andreea se detesta pentru fiecare clipa de nebunie, pentru dorul neintrerupt fata de fostul ei profesor de istoria artei, acum - barbatul iubit. El, cu 23 de ani mai mare decat ea, ii predase doar doua semestre la facultate. Un barbat frumos, cu o carisma deosebita, un mentor desavarsit, dar si un barbat bun de iubit. Toate studentele erau amorezate de el. Pentru ca avusese si proiectul de an tot la el, ii ceruse numarul de telefon dezinvolta. El nu a avut retineri si i l-a dat.

Dupa ce ea a terminat academia de arte s-a angajat in urma unui concurs ca pictor scenograf la un teatru mic, cvasinecunoscut. Intr-o zi l-a sunat si i-a propus sa bea o cafea impreuna la o terasa si sa mai vorbeasca cu el ...De la acea placuta intalnire la cafea cand povestisera de toate, trecuse o jumatate de an, cand a sunat-o el intr-o dimineata inainte de 9.

-Ai vrea sa cinam impreuna, esti libera diseara?
-Da, a raspuns ea bucuroasa deja pornind in minte caruselul intrebarilor - cu ce ma imbrac, merg la coafor… sa imi schimb lookul??
-La ce ora si unde???
-Unde preferi tu, a mai spus el cu vocea aceea inconfundabila care facea sa inghete respiratia unei aule plina ochi cu studenti in timpul prelegirilor.

A cerut voie de la serviciu sa plece mai devreme si a mers sa isi cumpere ceva deosebit de imbracat si sa isi aranjeze parul si manichiura.

Au cinat la un restaurant cunoscut, apoi s-au plimbat depanand amintiri din vremea studentiei ei, ea recunoscand sincer ca il iubea de cand l-a vazut prima oara. Vizibil magulit si chiar interesat de marturisirea ei, i-a raspuns ca si el o admira, dar nu se gandise ca este obiectul iubirii ei tainice.

De atunci se vedeau de doua ori pe saptamana intotdeauna in garsoniera pe care ea o inchiriase inca din timpul facultatii. Era tipul acela de amant care te lasa cu rasuflarea taiata. Fericirea ei parea ca ii da si lui o stare ciudata de satisfactie. Vorbeau lucruri impersonale si foarte putin; dar se iubeau intens in linistea celor patru pereti. Nu mai ieseau in public, constiinta ei nu ii mai permitea sa se afiseze cu el stiind ce intimitate imparteau atat de des.

Uneori el ii facea cadouri dragute, fel de fel de obiecte decorative, uneori carti sau albume de arta. De ziua ei i-a adus frezii galbene, florile preferate, dar si o bratara vintage din argint intr-o cutie dreptunghiulara cafenie. Avea remuscari dese Andreea, de la un timp si el parca era mai mult cu gandul in alta parte. Si intr-o zi l-a vazut discutand pe strada cu o tanara, destul de aprins. Fata era studenta, desigur, si temperamentala. Nu se sfia sa strige in gura mare ca il iubeste, ca nu e drept si altele…

Atunci a stiut ca asa nu poate continua desi il iubea inca mult si tanjea noptile dupa imbratisarile lui maiestre. A spus stop. L-a sunat si i-a zis ca ar dori sa se opreasca aici. El, galant ca intodeauna, nu a obiectat si a incheaiat discutia intr-un mod total neasteptat pentru ea…

-Ai fost speciala, ANDREEA!
Pe moment i-a venit sa urle caci stia instinctiv ca minte, dar cu o ultima sfortare i-a raspuns:
-Si TU! Desi ii era foarte clar ca pentru el nu este decat inca o crestatura pe un raboj al cuceririlor facile.

* O povestire de Ionescu Maria Gabriela

Foto: Pixabay

Garbo

Ultima actualizare: 10 Octombrie 2016 @ 04:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo