Frumoasa nebunie a Pastelui

Tu mai poti sa-ti amintesti cum era odata? Cand odata nu iti parea niciodata, iar gandurile tale nu se opreau doar asupra viitorului? Mie mi s-a intamplat ca astazi sa pot. Sa-mi amintesc. Si sa-mi lipseasca enorm ceea ce mi-am amintit. Cum miroseau caisii in floare, cum verdele de afara te inverzea si pe tine, cum un miros imbietor de cozonaci si vanilie scotea din minti tot cartierul, cum fara niciun motiv decat acela al unei mari sarbatori te descopereai capabil sa vibrezi puternic sub impresia unor emotii mici si noi. Imi lipseste frumoasa si cumintea nebunie a Pastelui.

Au trecut secole de cand nu am mai trecut portile vreunei biserici pentru a gasi ajutorul in alta parte, mai sus decat mine si interiorul meu. Imi amintesc sa trec pragul acestor usi din an in Paste. La propriu, chiar de Paste. S-au gasit mereu pretexte, nu a fost nevoie sa inventez nici unul. Timpul care te inghite pur si simplu fara sa apuci sa-i spui ca mai intai vrei sa gusti tu din el, ajutorul pe care nu ti-l mai ofera nimeni neconditionat, binele pentru care trebuie sa scrasnesti puternic din dinti si sa lupti cot la cot cu raul, toate astea sunt nimicuri care m-au facut sa uit.

Am strans rezerve multe ca sa fie de folos la ocazii speciale, zile mari si nevoi multe. Din toate, am pus deoparte cateva ceva. De frica, pentru ca acum exista traininguri in care esti invatat tehnici speciale de adaptare, aparare si supravietuire. Cativa banuti sub canapeaua deco pentru crize mai negre decat cea de acum, putin mai multa nepasare si indiferenta ca sa nu-mi mai impovarez sufletul din nimic, ambitie multa cat sa-mi ajunga pana la pensie, trairi si amintiri frumoase din trecut ca sa te faca sa traiesti frumos si in prezent.

Ati observat ca din toate zilele anului, exista una sau doua zile in care oamenii cad mai des de acord si incearca sa se bucure laolalta de ceva anume? Ati observat cat de frumosi devin atunci cand se decreteaza sarbatoare generala si cand traiesc efectic aceasta stare? Peste cateva zile o sa fie sarbatoare din nou. Din nou trebuie sa ne grabim spiritele sa se lase incantate si sa ne trimitem constiintele la somn. Sa ne bucuram cu totii inainte de a ne intoarce iarasi la zbaterile nostre zilnice.

Tu iti mai amintesti de Pastele de odinioara? Al meu nu mai e Pastele de altadata, tumultos si plin de viata. Nu mai seamana nici macar celui de anul trecut. Este unul linistit, unul in care am nevoie mai mult ca niciodata de minuni si inviere, poate unul asa cum ar trebui. De acest Paste, nu mi-am propus nimic mai mult decat sa cred. In ceva. In orice. In multe. Intr-un urare din suflet. In franturi de timp petrecut in familie sau alaturi de toti cei dragi. In ignorarea a ceea ce o sa fie dupa. In tot. In felul in care sunt cand nu trebuie sa fiu altcineva. In cautarea luminii si a izbavirii intr-o singura noapte, cea de pe 19 aprilie. Iar tie iti doresc la fel: sa crezi si sa speri!

Un Paste cald, cu lumina adevarata!

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo