Azi, iubirea lor e un semnal de alarma ca e o linie atat de subtire intre a esua si a castiga in viata...

Invatam cand simtim ca e rau sau e bine, nu cand intervine logica. Si atunci, posac si pus la pamant de viata, nu poti decat sa accepti, sa ii lasi pe altii sa fie cu povestile lor, sa greseasca, sa sufere si sa invete. Nimic nu e batut in cuie si pana la urma, ceea ce noua, fiecaruia in parte, ni se pare eronat, cine stie in planul divin cum da?!

Imi iubesc prietenii cateodata mai mult decat pe mine insami si doare cand stii ca poti sa ii ajuti numai pana intr-un punct. Ca ei acum sunt in perioada oarba, cu iubirea lor, cu ranile din vietile lor si ranile ce le creeaza tacit in vietile altora.

Sunt lectii ce le invatam prin altii, cu altii si ma intreb ca si iubirea asta prea mare si prea multa pentru ceilalti nu e buna, nu e echilibrata. Si ori de cate ori mai constientizam ceva, mai dispare un colt din noi, mai dam la o parte un solz ce ne face sa raspaluim vietile altora.

Gresesc si singura forma de spovedanie pura si adevarata e cand imi astern gandurile pe hartie, indoielile, una dupa alta, si intrebarilor le dau viata, lasandu-le sa iti ceara singure raspunsul in constiinta si in viata mea sau a altora.

Azi, iubirea lor e un semnal de alarma ca e o linie atat de subtire intre a esua si a castiga in viata.

* Un articol de Alexandra Serban

Daca iti plac articolele noastre, aboneaza-te la Newsletterul Garbo.

Foto homepage: eakkaluktemwanich / Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 7 Noiembrie 2016 @ 06:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo