SPERANTA IN OMENIRE - Atunci cand un soldat intalneste un calugar zen

Prietenia dintre un soldat si un calugar zen

Ne-am asezat langa postul de garda si a inceput sa imi povesteasca despre vizita pe care el si alti cinci soldati au facut-o cu zece zile in urma la templul Bao Quoc. S-au dus la templu la ora zece in acea noapte, in cautarea rezidentilor vietnamezi Viet Minh, care se spunea ca s-ar fi ascuns acolo.

"Eram determinati sa ii gasim. Aveam arme. Ordinele erau sa ii arestam si chiar sa ii omorim daca era necesar. Dar atunci cand am intrat in templu am fost blocati de uimire."

"Pentru ca erau asa de multi Viet Minh?"

"Nu! Nu!, a exclamat el. Nu ne-ar fi mirat sa gasim acolo Viet Minh. Am fi atacat indiferent de cat de multi ar fi fost acolo."

Eram confuz: "Ce te-a surprins?"

"Ceea ce s-a intamplat a fost neobisnuit. Ori de cate ori faceam cercetari in trecut, oamenii ar fi fugit sau s-ar fi panicat."

"Oamenii au fost terorizati de atatea ori incat se sperie si fug de frica", i-am explicat.

"Eu unul nu imi fac un obicei din a teroriza si ameninta oamenii", a replicat el. "Poate sunt asa de infricosati fiindca cei care vin inaintea noastra le fac rau."

DRAGOSTEA DE UMANITATE

"Dar cand am intrat la Templul Bao Quoc, era de parca intrasem pe un teritoriu fara oameni. Lumina lampilor pe ulei era foarte scazuta iar noi mergeam in mod delibeart foarte apasat si sonor si aveam totusi senzatia ca se afla multi oameni in templu dar nu puteam auzi pe nimeni. Era incredibil de liniste. Focul de impuscatura al unui camarad m-a facut sa ma simt nelinistit. Nimeni nu a replicat in vreun fel. Mi-am deschis lanterna si am indreptat-o spre camera ce credeam ca este goala – si am vazut 50-70 de calugari care stateau tacuti in meditatie."

"Aceasta pentru ca ati venit pe timpul meditatie noastre de seara", i-am spus aproband din cap.

"M-am simtit atras de calmul calugarilor, a spus el. Chiar mi-au fortat respectul." Acel moment de tacere profunda din templu il schimbase.

"Da, era de parca eram atras de forte invizibile si stranii, a spus el. Eram asa absorbiti ca ne-am intors in curte. Calugarii ne ignorau! Nu au spus absolut nimic si nu aratau nici un semn de panica sau frica."

"Nu va ignorau, practicau concentrarea asupra respiratiei – asta era tot."

„M-am simtit atras de calmul lor”, a admis el. „Mi-au impus respectul. Am stat in tacere in curte la picioarele unui arbore maret si am asteptat pentru probabil, jumatate de ora. Apoi, o serie de clopote au sunat iar templul s-a intors la activitatile curente. Un calugar a aprins o torta si a venit sa ne invite inauntru, dar i-am spus pur si simplu de ce ne aflam acolo si apoi am plecat. In acea zi am inceput sa imi schimb perspectiva asupra vietnamezilor.”

"Sunt multi tineri in randurile noastre", a continuat el. "Ne e dor de casa; ne e dor de familiile noastre si de tara noastra foarte tare. Am fost trimisi aici ca sa omorim pe Viet Minh, dar nu stim daca noi ii vom omori pe ei sau daca nu vom fi omoriti de catre ei fara sa ne mai intoarcem vreodata la casele si familiile noastre.

Vazandu-i pe oameni aici muncind din greu ca sa isi reconstruiasca vietile zdruncinate imi aminteste de viata zdruncinata a rudelor mele dupa al Doilea Razboi Mondial. Viata serena si in pace a acestor calugari ma face sa ma gandesc la vietile tuturor oamenilor de pe acest pamant. Si ma intreb cum de am ajuns in punctul asta. Ce e ura asta dintre Viet Minh si noi de am calatorit atata drum ca sa ne luptam cu ei?"

Ca si mine, devenise mai constient de absurditatea uciderii, de calamitatea razboiului si de suferinta atator oameni tineri care mureau intr-un mod insjust si zguduitor.

Deplin miscat, i-am luat mana in a mea si i-am spus povestea unui prieten vechi care trebuia sa intre in armata sa lupte impotriva francezilor si care avusese mult succes in batalii. < „Cand am vazut cat de luminosi, chipesi si inocenti erau acesti baieti”, a spus el, „Nu am putut deschide focul, draga frate. Oamenii ma pot eticheta ca slab, ar putea spune ca daca toti luptatorii vietnamezi sunt asemeni mie, nu ar mai dura mult pana cand tara noastra va fi ocupata. Dar pentru un moment mi-am iubit inamicul ca si cand mama mea m-ar iubi pe mine! Stiam ca moartea acestor tineri le-ar face pe mamele lor dn Franta sa sufere, asa cum mama mea a fost indoliata pentru fratele meu mai tanar.”>>

"Deci vezi, i-am spus soldatului francez, acel tanar soldat vietnamez avea inima plina cu dragoste pentru umanitate."

Tanarul soldat francez a ramas tacut si pierdut in ganduri. Poate, ca si mine, devenea tot mai constient de absurditatea omorului, de calamitatea razboiului si de suferinta atator oameni care mureau intr-un mod atat de nedrept si care iti sfasie inima.
 

(...)

Textul este o traducere dintr-un extras din cartea celebrului maestru zen Thich Nhat Hanh - Invataturi esentiale din viata unui calugar (Essential Teachings from a Monk’s Life)

Foto articol: By Skreidzeleu/ shutterstock.com

Iti recomandam si: 14 Invaturi extraordinare despre Dragoste si Viata de la Thich Nhat Hanh, cea mai puternica voce zen a momentului

Thich Nhat Hanh: Scrisoare de dragoste catre Planeta Pamant

Invataturile lui Thich Nhat Hanh, calugar zen – Cele 4 ingrediente ale iubirii adevarate

Garbo

Ultima actualizare: 27 August 2019 @ 02:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo