Nu vreau sa te las sa pleci. Pentru ca prin tine am invatat ceea ce nu sunt si ceea ce mi-as dori. Prin tine vad frumosul din mine si tot ce mai e urat si la care mai am inca de lucrat.
Si nu vreau sa iti dau drumul fiindca langa tine am cunoscut cele mai ametitoare zboruri si cele mai crancene caderi. Langa tine m-am destramat si m-am regrupat in mii si mii de alte culori si forme, niciodata asemanatoare, niciodata cunoscute, regrupate, reintregite, create, si care m-au facut sa ma reinventez mai buna, mai frumoasa, mai adevarata, mai unica si mai speciala.
Prieten.
Prieten al sufletului meu.
Si om, om din familia sufletului meu.
Imi permiti sa nu iti dau drumul?
Imi permit sa am placerea asta vinovata de a nu te lasa, de a te urmari cu viata ta? De a face paralele intre: ce faci bine si ce nu si ce fac la randul meu bine sau nu!?
Devenim atat de sparti pe parcursul timpului si crapaturile fiecaruia dintre noi nu fac decat sa strecoare, si mai clara si mai frumoasa si mai puternica, lumina din care suntem creati.
Prin tine ma definesc.
Prin tine ma recunosc. Prin tine imi dau seama unde sunt si unde am de ajuns. Invat.
Invat ce sa NU si ce sa DA.
DARUIESC.
PRIMESC.
MA ANALIZEZ.
Imi raspund la intebari.
Prin tine ma vorbesc atat de firesc si reusesc sa imi pun ordine in idei de fiecare data cand comunicam. Cu tine curge totul si comunicarea se incheaga simplu si firesc.
Cu tine:
Ma izbesc de stanci insurmontabile si ma topesc in stari ce nu mi le mai poate altcineva aduce.
Nu vreau sa te las sa pleci inca. Si presupun ca din sufletul meu nu vei pleca niciodata.
Tributari unul altuia, prin ingaduinta si ajutor, prin iubire si pericol, prin nestiinta si cautare.
Insa relatia ce o avem, numai noi suntem pastratorii cheii ei. Si azi, mai mult ca in ultimul timp vreau sa nu pleci, desi peste mai putin de o zi iti vei lua zborul peste ATLANTIC si distanta va fi condensata in minutarele timpului facut sa nu te intalnesc.
Ciudat, nu? Cum un simplu zbor ne face sa ne simtim ca si cum cealalta lume ce o lasam in urma aproape ca nu mai exista.
SI doar DORUL e cel care isi aprinde girofarul sa ne arate ce am lasat in urma.
Un articol trimis de Alexandra Serban
Foto: Pixabay
Daca iti plac articolele noastre, aboneaza-te la Newsletterul Garbo.
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural