Bine te-am gasit, acasa!

Autor: Ionescu Maria Gabriela

Pornim la drum in zori pe drumul bine cunoscut de acum, de la Bucuresti spre Constanta pe Autostrada Soarelui. Iesim din Bucuresti destul de repede pe langa Gara Catelu si ne inscriem cu mare viteza, poate prea mare pentru gustul meu, 160km /h; dar masina de teren este facuta pentru un astfel de conducere. Panglica de asfalt urca pe poduri si coboara in vai.

Peisaje schimbatoare se succed cu repeziciune, bucati de padure cuprinse de rugina toamnei, campuri abia rascolite de discurile plugurilor, un cernoziom gras si intunecat dar fertil pentru plante. Multe stoluri de pasari ce se hranesc in brazda cu ramele deranjate de discurile perfecte ce taie pamantul in felii egale… Sunt pescarusi mici, cenusii, veniti de la Dunare dar si ciori mari negre sau patate cu gri. Porumbei ce zboara rotund pe deasupra tractoarelor. Mai sunt si graurii in stoluri mari si negre zburand purtate de adierile vantului si executand un fel de dans ciudat de valuri cu pasari intunecate si flamande. Este destul loc pentru toate, campul generos le satura.

Patrate sau dreptunghiuri prelungi campurile divers colorate, sunt de un verde crud cele unde graul a rasarit deja si are cativa centimetri inaltime. Asteapta prima zapada sa le fie un fel de protectie ca o plapuma calda, fata de gerul ce urmeaza.

Alte petice sunt semanate cu spanac verde cu foile grase si pline de vitamine, ce va fi recoltat in cateva zile.

Mai sunt si portiuni intregi pline de bete de floarea soarelui, dar si miristi ce sunt pascute pe ici colo de vacute negre cu alb si de turme mici de mioare ce vin de la stanele mici de pe campuri.

Fasii lungi din padure au ramas pe alocuri sa desparta hotarele, mai sunt si livezi de unde s-au adunat toate roadele, doar niste gutui mai au fructe de culoare galben -verzi pufoase si parfumate.

Se vad si copaci singuratici sau tufe mici razlete, colorate in galben de toamna.
Ma incanta mult defilarea pamanturilor roditoare si a peisajului de campie si de deal pe care il absorb sub pleoape in viteza masinii.

Uneori campul este strabatut de stalpii de inalta tensiune care de departe par un fel de litere ciudate ale unui alfabet al luminii, unite intre ele prin cablurile lasate de propria greutate. Este un loc de popas pentru pasari in drumul lor spre sud.

Peste dealuri disting siluetele ciudate, drepte ale eolienelor albe, cu trei brate ascutite, rotite de vant.

Podurile cel vechi cu o frumoasa arhitectura dantelata cu forme curbate ce plac ochiului si cel nou drept si cu grinzile drepte, uniforme si rigide se intalnesc si apoi se despart chiar deasupra fluviului si a bratului Borcea.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>

Garbo

Ultima actualizare: 30 Noiembrie 2016 @ 05:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo