De ziua ta, iubitule...

Nu de ziua mea m-am simtit singura chiar daca eram pierduta, iubitule. Nu de ziua mea am plans, am blestemat si mi-am blestemat blestemele. Nu de ziua mea, m-au zguduit emotiile, m-au incercat suspinele si m-au luat valurile pe sus, ele incercand prosteste sa-mi impuna sa nu mai respir iubire si eu incercand inutil sa le impun sa nu mai se miste. Nu de ziua mea au uitat sa se retraga ca sa ma coboare. Nu de ziua mea m-au aruncat zbuciumata si goala pe nisipul doar promis de impacare. Ci de ziua ta, de care mi-am amintit astazi, care are loc acum. De ziua ta mi-a intrat din nou in sange dorul de zvacnetul dragostei adevarate. Si eu am vrut doar apa...

Ziua mea a fost goala fara tine, umpluta doar pe jumatate, plina doar pe trei sferturi. A trecut mai repede decat am asteptat sa treaca, am imbatranit cu un an fara ca sa intineresc cu nici macar o zi. O zi ca oricare alta, pe care am vrut-o speciala. Azi a fost insa ziua ta, zi la fel de frumoasa ca ceea ce am trait impreuna. Cred. A ta trebuie sa fi fost speciala... dar nu am indraznit sa aflu, nu m-am incumetat sa-ti aud entuziasmul si multumirea din voce cum imi confirma. Desi stiam ca ma astepti, nu am putut. Mi-a fost prea greu. Prea imposibil...

De ziua ta nu mi-ai lasat ocazia sa imi revars cuvintele, nu ai mai avut rabdare sa-mi vezi ochii cum din ei curge incet, pe doi obraji mai speriati ca niciodata, sinceritatea cea mai adevarata din lume. Era a mea, iubitule, si iti era dedicata tie. Ai refuzat sa-mi simti zambetul cum iti promite ca o sa-ti alunge tristetile si o sa-ti indeparteze greutatile. Atat cat poate si poate pana la aniversarea urmatoare. De ziua ta, nu ai vrut sa fii fericit cu mine, iubitule. De ziua ta, ti s-au agatat alte brate de gat, de ziua ta alte saruturi ti-au umplut buzele, alte taceri ti-au intrerupt vorbele. Ai vrut, ai dorit, ai primit, ai acceptat cu usurinta... De ziua ta, iubitule.

Nici ziua mea de nastere nu a fost o zi aidoma celei de ieri, semanand celei de azi sau aducand-o pe cea de maine. De ziua mea mi-am revazut cicatricile, mi-am dat seama ca nu e nimeni care sa le estetizeze pentru totdeauna. Unele sunt hidoase, unele frumoase in hidosenia lor, altele acceptabile si vindecabile in constanta cu care revin de fiecare data. Unele nu s-au inchis nici pana acum. Pe unele le dau uitarii doar de ziua mea. Unele supureaza doar intr-o anumita zi a anului, de ziua ta. Atunci cand imi dau seama ca niciodata nu o sa te opresti sa le vezi si sa le intelegi. Nici chiar tu... Cel care le-ai produs, cel care ar fi trebuit sa vindece ce a vatamat.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo