IN ACEST ARTICOL:
Ziua ta trebuie sa fi fost speciala, dar nu am indraznit sa aflu, nu m-am incumetat sa-ti aud entuziasmul si multumirea din voce. Nu mi-ai lasat ocazia sa imi revars cuvintele, nu ai mai avut rabdare sa-mi vezi ochii cum din ei curge incet, pe doi obraji mai fara viata ca niciodata, sinceritatea cea mai adevarata din lume. Ai refuzat sa-mi simti zambetul cum iti promitea sa-ti alunge tristetile si sa indeparteze greutatile pana la aniversarea urmatoare. De ziua ta, nu ai vrut sa fii fericit cu mine, iubitule.

De ziua mea, mi-am numarat prietenii, le-am asteptat cadourile, le-am primit din suflet urarile, ne-am potolit impreuna visurile cu sampanie si fursecuri, ne-am ametit gandurile cu vorbe bune si vin rosu, ne-am admirat stralucirile, am uitat obligatiile si am aflat ca stiu inca sa numar minutele si secundele si sa astept viitorul. Si s-a sfarsit si ziua mea. Am descarcat pozele, mi-am pus bine amintirile, le-am multumit prietenilor ca au simtit ca trebuie sa fie parte din ele. De ziua mea, m-am bucurat ca exist. De ziua mea, m-am intristat ca nu am auzit un “La Multi Ani” din partea ta. Te-ai facut ca uiti. Sau ai uitat. Si nici macar nu a fost intentionat. Si l-am asteptat pana cand m-a durut de moarte asteptarea. Apoi am asteptat din nou, pana la 12 noaptea si la anul. Tot degeaba.

De ziua ta... nu stiu cum a fost exact. Am vrut sa nu-mi amintesc ce zi este astazi sau sa uit sau sa sterg imprimarea ei din suflet. Dar nu s-a putut. Si iti spun "La Multi Ani", iubitule, chiar daca nu ma auzi, chiar daca nu iti pasa, chiar daca nu o sa-ti mai spun de acum inainte. Si nici nu urasc, nici nu blestem, nici nu condamn, nici nu uit, nici nu simt si nici nu vreau sa mai imi pese. LA MULTI ANI, iubitule, si fericire cu cea care ti-o aduce! Adio...

Dana Negoita


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri