Confesiunea unei mame care a refuzat avortul

Imi imaginam noaptea cum o sa fie ziua aceea si imi imaginam ca nu-mi pasa. Nici de corpul meu, nici de ceea ce se petrece si incepe sa prinda viata in el. Ziua cu pricina nu a fost cu nimic diferita multora din visele mele. Nu vreau sa-mi amintesc vocea lugubra a medicului cand m-a poftit inauntru, ochii asistentei care ma incuraja si imi spunea ca totul o sa decurga bine, ca doar copilul meu se afla pe mainile unui medic cunoscut pentru iscusinta lui in astfel de probleme, rusinea, jena si vinovati de a ma afla in incaperea cu pricina, instrumentele odioase care abia asteptau sa intrerupa vieti ca doar asta fac de ani, nehotararea, nesiguranta, temerile si durerea si trimful cand am spus “nu” si am iesit nebuna din sala. Vreau sa-mi amintesc de viata careia i-am dat viata apoi. Cum m-am simtit atunci. Magistral. Sora cu creatia si ruda cu fericirea. Innebunita dupa ceea ce s-a intrupat din mine. Femeie. Mama.

Nu mi-a fost usor dupa nastere. Am avut conflicte serioase cu sotul meu, la un moment dat, de comun acord, luasem hotararea de a divorta. Nu am divortat. Copilul ne-a unit si ne-a deschis ochii. Ne-am luptat cu viata pentru un alt scop: pentru a-i fi bine copilul nostru. Viata nu este insa o telenovela. Am renuntat la o parte din visurile mele, dar le-am indeplinit pe cele la care nu nu m-as fi gandit niciodata. Cu inima senina, din cand in cand, am mai renuntat si la mine si nu mi s-a parut ca fac vreun sacrificiu. E un firesc. Am avut greutati, le-am depasit, am trai bucurii care au acoperit tristetile cu totul, am avut satisfactii pe care nu le-as putea exprima in cuvinte si pe care numai un parinte le-ar putea intelege. Nu stiu daca as fi fost in stare sa iau o alta decizie atunci, insa copilul meu este dorit si in fiecare secunda care trece, incerc sa-l fac sa inteleaga asta.

Mai tarziu, cand am avut resurse materiale si sprijin si casa mult visata si ne doream cu orice pret o familie mare si numeroasa, frati si surori pentru M, din cauza anumitor probleme de sanatate, medicul mi-a spus ca nu o sa mai pot fi mama. Corpul meu nu mai poate duce vreodata o sarcina.

Elena

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo