Iubirea, la fel ca ura

Iubirea ca si ura... La doi pasi una de cealalta. Agatate pe o creanga de vasc, la marginea unei lumi, pe fundul unei imensitati, in dreptul unei prapastii, intre astazi si ieri, posibil si maine, la capat de plaja pustie, intr-o casa cu geometrie si pereti, pe niste taste batatorite de 10 degete si un suflet, aproape de absurd, mana in mana cu aberatia. Undeva unde nu le mai cauti, undeva unde te gasesc fara sa le cauti, undeva unde nu mai speri, nu mai stii, nu mai crezi, nu se mai poate. Undeva unde vrei si ti se refuza, undeva unde implori si ti se neaga, undeva unde iti curg lacrimile si ti se raspunde din varf de zambet, undeva unde vezi multe, le crezi pe toate si ti se demonstreaza ca trebuia sa crezi in nimic.

Nu e cale de intors din drum, loc de parcat langa o portita care sa-ti indice drumul spre un pamant neutru in care sa ti se sprijine picioarele.

Crezi despre una ca nu are nimic de a face cu cealalta. Crezi despre cealalta ca nu are ce sa-ti mai spuna despre una. Poti sa juri ca nu sunt legate, cand le vezi imbarligate, calare una peste cealalta, luptandu-se cu toate panzele sus pentru suprematie si acaparare. Cand se termina urat, iubirea si ura se termina cam la fel. Opus. In plictiseala, dezgust, uitare, dezamagire, suferinta. Sau usurare, sau speranta sau loc de parcat alte inimi. Drumul lor este diferit, insa se intersecteaza in punctul in care iti dau puterea de a merge mai departe. Iubirea este vesnica ura de a fi singur. Ura este vesnica iubire de a nu ramane singur.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo