NU, nu LASA sa stricam ceea ce am construit in atatia ani, mai bine sa ne iubim!

de Alexandra Serban

...lasa-ma sa iti ascult din nou tacerile si sa ne intelegem din bataia genelor noastre atat de negre si atat de dese, ca niste fluturi mari si catifelati ce ne luau profilurile in brate si azi doar se zbat sa se desparta.

Unde e iubirea de care toata lumea atat de mult ne vorbeste?
Unde sunt sperantele si bucuriile?
De ce nu mai suntem surprinsi de prezenta noastra, a fiecaruia, a unuia in viata celuilalt?
Unde suntem noi, in labirinturile vietilor noastre?
Unde ne sunt saruturile de la inceput? De ce nu ne mai suprinde nimic din tot ce aduce acest sentiment? In ce s-au transformat calmul si mirajul intalnirilor noastre?

Si unde e bucuria cu care ne traiam viata si o descopeream odata ce ne descoperiseram amandoi?

Si daca totul a fost vis....ce putem face sa nu lasam cosmarul sa isi intre in drepturi?!

Poate ca necesita timp sa invatam sa oprim minutarul ceasului pentru a da clipelor ragazul de a se omogeniza perfect. Nevoia noastra de aer si de libertate e imperios necesara si ce vom face mai apoi cu dorul de noi, cu tot ceea ce am cladit si am nazuit?! Vrem aer si libertate, unul sa fuga la munte, unul in alta parte, dar nu ne gandim in ansamblu si nu privim la tot ce urmeaza. Solutii imediate care sa ne linisteasca pe moment uitand de ceea ce conteaza.

Stii cand iti spuneam ca habar nu au cuplurile astea cat sunt de fericite ca au cu cine se certa, ca au pe cine invinui ca apoi sa aiba cu cine sa se impace si apoi tanjeam si noi sa fim la fel ca ei. Atunci era Inainte. Acum e dupa.....

Noi ziceam ca nu vom da chix niciodata, ca ne vom aminti de ceea ce nu aveam si ne doream sa fim, sa traim sa avem si acum.....nu poate fi atata de greu, o solutie exista intotdeauna!

Oare chiar nu este viata unde nu este lupta? Oare nu e frumusete si implinire unde nu e si durere? Finaluri... ca sa ne restartam? Ca sa ne transformam? Solitudine versus prezenta in doi. Ce alegi? Pana unde poate merge un om? Cat poate indura si ce ne face sa renuntam?

Inceputuri ca sa ne pregatim de furtuni… furtunile de acum.

Azi… doar lasa-ma sa mai fiu cu tine, sa imi ating fruntea de fruntea ta si gandurile noastre sa colapseze in liniste si in siguranta de a fi doar unul cu altul, langa altul. Siguranta e mai puternica decat certurile si linistea e mai adanca decat sufletele noastre rascolite, amagite, cautatoare: de libertate, putere, amalagam de sentimente si pasiuni istovitoare.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>

Garbo

Ultima actualizare: 10 Mai 2017 @ 07:05

• 
• 

Mai multe despre Garbo