NU, nu LASA sa stricam ceea ce am construit in atatia ani, mai bine sa ne iubim!

NU! NU LASA sa stricam ceea ce am construit in atatia ani!

Poate ca inca mai avem dreptul de a ne colora unul altuia cerul in culori… si atunci.... uitand de intreaga lume… ne vom putea regasi pe noi si transformati vom avea capacitatea de a construi un nou drum, ridicand fiecare picior in neant si asezandu-l pe un drum ce se formeaza doar pentru ca am crezut, am asteptat , am sperat.

E doar un respiro si un inspiro. Candva, vom ramane doar un vis albastru in vietile oamenilor ce ne-au cunoscut. Azi, ce-ar fi sa alegem sa fim lumina calda si incolora a vietii?

Inca un pas. Niciun compromis. Doar noi doi, cerul si pamantul, si fetele noastre planse de viata, sarutate de ploi si de dubii, arse de dubii si fericite de saruturile vechi. Cred ca avem dreptul de a ne mai dai o sansa!

Sa-ti mangai parul e doar un vis ce se picura in timpi.

Ne placea sa dansam, sa radem si sa alergam noaptea prin lumina rece a lunii sau in aerul fresh al ploilor ce stropisera trotuarele fierbinti ale lui august. Nu ma lasa sa te las singur, nu ma lasa sa fiu singura!

SI ce daca s-au produs gauri in zid si ce daca mai cad caramizi din zidul ce ne protejeaza orasul, iar privelistea de dincolo pare atat de ademenitoare? SI noi aici putem crea o lume, mult mai frumoasa, mult mai concreta, mult mai A NOASTRA. Inca mai putem.

Unde e iubirea de care ne vorbeau? Cine ne da voie sa ne spargem in mii de bucati dupa ce ne intregisem asa de mai mult ca perfect?

* Un articol de ALEXANDRA SERBAN

Foto: Pixabay

Garbo

Ultima actualizare: 10 Mai 2017 @ 07:05

• 
• 

Mai multe despre Garbo