Viata fara de moarte (un caz real)

(Partea a doua)

Sectia oncologie a spitalului era populata de oameni tristi, cu niste umbre vinetii pe chip, ca de moarte. Se auzea tarsiitul papucilor de plastic pe holurile luminate cu neoane. Se auzeau des voci grave si ingrijorate, sau strigate de neputinta. Asistentele si chiar medicii imbracati in verdele acela oribil se invarteau intr-un du-te vino dinspre viata inspre moarte. Uneori ai chiar ocazia sa vezi si sutana grabita a unui preot chemat de urgenta la capataiul muribunzilor pentru ultima impartasanie.

Permanent rudele sau apartinatori cum li se spune pe aici , aduc medicamente si alimente sanatoase, desi sanatatea si-a cam pierdut urma aici. Destul de des paturi raman goale in saloanele triste si alti oameni condamnati de boala secolului se interneaza.

Marian Ionescu venea mereu la mama lui in varsta de 69 de ani, bolnava de cancer in faza terminala uneori chiar si de doua ori pe zi. Aici o intalnea zilnic pe Clara, o tanara ce se lupta cu leucemia, o aparenta stafie, alba si exagerat de slaba dar care il urmarea cu privirea ei albastra binevoitoare. Duminica a zarit-o din nou, ea i-a zambit si atunci a observat iar ce placuta este cand zambeste. La intoarcerea de la vizita il astepta pe culoar:

-Gata, pleci acasa? l-a intrebat ea rosind.

-Da, a raspuns el, vin si maine, ai nevoie sa iti cumpar ceva cand vin?

-Nu, multumesc, imi aduce taticul tot ce am nevoie.

Avea ceva angelic desi suferinda se vedea ca fusese o fata tare frumoasa, magnetic il atragea si ii trezea niste emotii ascunse decand se imbolnavise mama lui si tatal ii parasise divortand.


(Partea a treia)

Tradarea tatalui il supara mult, faptul ca a divortat cand aveau cea mai mare nevoie de prezenta si suportul lui material si emotional; cel mai mult il durea faptul ca nu dadea nici-un semn de viata, nici macar o intrebare sa puna cum se simtea mama lui. Acest lucru il facea neincrezator cu propria persoana, caci se gandea: "daca ii seman lui si cand omul de langa mine va avea nevoie il voi parasi?", apoi alunga acest gand rau si se ocupa de treburile lui zilnice. Caci avea de spalat, de calcat, de facut mancare pentru el si mama, dar si piata desigur. Uneori nu mai avea timp de el si nu se barbierea, apropiatii il priveau cu compatimire, dar ii linistea ;- inca nu s-a dus mama,...nu am avut timp si de barbierit in dimineata asta!

Slujba nu ii lasa timp de ganduri, isi facea cu indarjire indatoririle; de aceea isi facuse un obicei de a se gandi la Clara seara la culcare, ca un desert sau ca o consolare. Au schimbat multe vorbe amandoi pe holurile acelea reci si tot mai aproape o simtea, ca si cum o stia de cel putin o viata...

Au facut schimb de numere de telefon si de atunci seara pe la 21 cand se dadea stingerea in salon, fata ii dadea un sms si el ii raspundea cu inca unul de noapte buna. Era ceva placut aceasta stranie apropiere, un fel de raza dulce de soare in toata tristetea din viata lui.

Februarie fiind aparusera ghioceii si tigancuse il indemnau pe la colturi de bloc sa cumpere, el lua cate doua buchete zilnic desi i se spusese ca asta aduce moarte ..lui nu ii mai era demult frica de aceasta amenintare rea. Pe unul il dadea mamei si o saruta pe frunte, pe celalalt il ascundea in buzunarul paltonului cat statea la mama, acela era pentru Clara., Apoi au aparut zambilele parfumate si vesele, asa ca acum fugea intai pana la capatul culoarului il dadea Clarei si apoi se intorcea si statea cu mama lui. I-i adusese carti sa ii citeasca mamei, una singura ii placea cel mai mult- prea trista Dama cu camelii. Dar a adus intr-o duminica o carte de povesti.

De atunci a ascuns cartea ce o intrista - Dama cu camelii - si ii citea "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte", exact asa cum si mama ii citea lui in copilarie povesti sa adoarma... Altadata i-a adus mamei unul dintre albumele cu fotografii din copilaria lui, s-au uitat amandoi si si-au amintit lucruri demult uitate. si acum mama s-a intristat caci printre poze era si sotul ei. Daca altadata avea rabdare sa stea mult timp cu mama , acum avea o neliniste si ar fi vrut sa scurteze intalnirile cu ea ca sa ii ramana mai mult timp de stat cu Clara.

Garbo

Ultima actualizare: 22 Iunie 2017 @ 02:06

• 
• 

Mai multe despre Garbo