Viata fara de moarte (un caz real)

Uneori o gasea pe mama atipita si atunci ii lasa ce ii adusese pe noptiera si un bilet ca a trecut sa o vada. Clara ardea si ea de nerabdare sa il revada si lungi i se pareau orele pana la programul de vizita. Petreceau timpul ascultand amandoi muzica pe care ea o avea la mp3-ul ei mov, el lua o casca si ea o casca. Aceasta apropiere il face sa ii simta uneori parfumul discret de lacramioare de padure. Alteori prin deschizatura pijamalei roz si pufoase ii zarea umbra sanului micut atunci, apropierea de ea devenea neconfortabila si scurta vizita desi ar fi dat orice sa poata macar sa puna mana pe umerii ei slabi.

Ea capata curaj si il tinea de mana uneori, oamenii treceau si ii priveau curiosi:- ce cuplu ciudat !... Una dintre asistente i-a soptit tatalui ei, ca fata are un vizitator constant, acesta curios a venit intr-o zi mai devreme ca sa il intalneasca. Nu ar fi vrut ca fata lui sa suferea acum cand avea nevoie de toata forta pentru a lupta cu boala. Intanlirea celor doi barbati a fost oarecum rece, dar de atunci tatal o intreba pe Clara: -Si Marian ce mai face? Asta era felul lui de a arata ca nu se supara de prietenia celor doi.

(Partea a 4-a)

Marian si-a dat seama in ultimul timp, ca mama nu mai putea lupta cu boala necrutatoare. in ultimi 5 ani aceasta lupta cu cancerul il secatuise si pe el. Abandonul tatalui sau il necajise mult timp dar intr-un final a acceptat situatia. Cu toate aceste neplaceri inima ii tresalta de bucurie ori de cate ori se gandea sau o vedea pe Clara. Demnitatea ei in fata bolii, surasul angelic si bunatatea ei, ii dadea si lui putere sa lupte cu toate incercarile vietii.

Isi pusesera amandoi mari sperante in transplantul de maduva ce urma sa se efectueze intr-o clinica privata din Istambul. Erau dorinte si vise ce se voiau implinite. intr-una din zile si-a facut curaj pentru a-l astepta pe tatal ei si a ii spune de planul lor de a se logodi. Acesta a zambit si l-a imbratisat apoi le-a urat multa fericire! insufletita Clara suportat mult mai bine tratamentul pregatitor transportului si interventiei din Turcia. Speranta si iubirea, infloreau pentru cei doi tineri.

Au chemat un preot pentru a le citi binecuvantarea pentru logdna. si pe mama lui a impartasit-o preotul, intr-un moment mai bun cand era destul de lucida.

Nu a trecut mult si mama lui s-a stins. Era o zi ploioasa de joi, l-a sunat si pe tatal sau sa il anunte; dar acesta era prea ocupat si indiferent fata de acest eveniment asa de trist. A urmat un iures cu priveghiul, inmormantarea si pomana de dupa.

Apoi Clara a plecat la clinica si el s-a ocupat de toate dorintele mamei sale. A donat icoanele, tablourile, o parte din carti, televizorul, frigiderul si cuptorul cu microunde spitalului pentru sala de asteptare. A vandut apoi apartamentul parintilor si a pastrat doar albumele cu fotografii si un portret din tinerete al mamei cu el mititel in bratele ei. Trecea des pe la cimitir dar era impacat ca mama lui nu mai sufera. Hainele si alte lucruri personale le-a dat de pomana saracilor.

La intoarcerea din Turcia, Clara era de nerecunoscut, ii disparuse plaoarea aceea si cearcanele vinetii de sub ochi, parul incepuse deja sa creasca si pusese si cateva kilograme pe trupusorul ei scheletic. in urmatoarele doua luni s-a intremat bine de tot si ultimele analize au relevat faptul ca acum cancerul era in remisie si valorile se apropiau de normal.

Bucurosi cei doi tineri isi consumau iubirea si faceau planuri de casatorie.

Viata lui Marian a luat o intorsatura total neasteptata spre bucurie! Daca cancerul si moartea ii rapisera mama, toata aceasta suferinta ii daduse ocazia sa o intalneasca pe Clara! Avea acum toate motivele sa traiasca frumos si sa se bucure de viata lui impreuna cu femeia draga!

* Un articol trimis de Ionescu Maria Gabriela

Foto homepage: Pexels

Garbo

Ultima actualizare: 22 Iunie 2017 @ 02:06

• 
• 

Mai multe despre Garbo