Tu pe drumul tau si eu pe al meu. Momentul in care nu am mai stiut cine sunt eu...

Intregul care ne-a absorbit inauntru ca o gaura neagra, dar atat de inalta si suprema! Am plutit amandoi pana la stele si inapoi de mii de ori, imponderabili intr-o lume a extazului, primind si daruind mereu si mereu! Ne-am cladit si recladit intr-un monolit de iubire.

De la momentul zero pana la punctul terminus, lucrurile au evoluat in cel mai frumos fel posibil, fiecare dintre noi doi devenind mai bun, mai frumos mai inalt spiritual prin iubire!

Si a venit si momentul acela cand vremea noastra impreuna a incremenit, momentul de implozie al monolitului cladit in cei doi ani nebuni de dragoste intensa!

Tu pe drumul tau si eu pe al meu. Momentul in care nu am mai stiut cine sunt eu…

Si a trecut un timp de disperarare si indarjire impotriva sortii si apoi a venit acceptarea, ca ceea ce a fost nu se va mai repeta niciodata si ca trebuie sa reinvat sa traiesc fara tine, doar eu si cu mine insami!

Greu de recladit un suflet, dar nu imposibil, si m-am redescoperind scriind poezie. Am pus in versuri toate cuvintele pe care ti le-as fi spus. Si ti-am multumit ca ai adus iubirea aceea in viata mea!

Fii fericit, om bun!

* Un articol trimis de Ionescu Maria Gabriela

Foto: Pexels

Garbo

Ultima actualizare: 5 Iulie 2017 @ 06:07

• 
• 

Mai multe despre Garbo