Fiecare intalnire din viata noastra este un dar...

de Alexandra Serban

Ne implinim prin oameni...

Cred ca fiecare intalnire din viata noastra e un dar. Care de multe ori poate fi ascuns in invelisuri ponosite. Nu ne dam seama pe loc si totusi, daca am sti cata nepretuire se ascunde in fiecare intalnire, am fi atat de fericiti si am sti cat de binecuvantati suntem, cat ne iubeste Dumnezeu si cate sanse avem nu doar de a cunoaste noul, de a ne largi constiinta, ci si de a ne intelege pe noi mai bine, cine suntem, cat suntem ce putem, cum ne comportam, cum ne-am schimbat. Ce am imbunatatit la noi sau la ce mai avem de lucrat.

Oamenii au nevoie de iubire, atentie si grija. Cu totii avem nevoie: oameni, fiinte, plante si animale. Intr-o lume in care ne consideram straini unii fata de ceilalti poate ca folosirea mai multor cuvinte calde, pline de alint si dragalasenie, pe care le folosesti cu cei dragi si apropiati, ar face cu adevarat sa fie pe cat de magica, pe atat de reala aceasta realitate a noastra.

Nu avem nevoie de multe: ci doar de a fi acceptati cum suntem si iubiti cum suntem si e de ajuns. INGADUINTA.

Asa suntem noi, facuti sa crestem in soare si caldura. adica in iubire si vorbe frumoase. Pana si cel mai pricajit copacel la lumina soarelui, in caldura, cu atentie, se poate transforma intr-un copac atata de frumos.

Nu e greu. E doar nevoie de a ne ingadui sa ne lasam sa fim: fara masti, cu sufletul deschis si cu bucuria din ochi care sa ii cuprinda in imbratisari calde si pe ceilalti.

Iubim oameni. Si nu ni se raspunde la fel. Suntem iubiti de altii si putin ne pasa, poate ca nu ii vrem, poate ne agaseaza cu atata atentie si cu toate dovezile lor ca ne iubesc.

E rau... e bine?

Stiti fiecare. Ca sentimentul pe care il ai cand iubesti nu poate fi comparat cu nimic. Chiar si atunci cand iubesti si nu ti se raspunde la fel. Dom'le, e magic ce traiesti. Asa ca bucura-te de ceea ce traiesti. Si cand esti tu iubit, multumeste-ti tie si aluia care te iubeste ca ti-ai mai dat un colt jos de pe carcasa ta umana si ai devenit mai "comestibil" in aceasta fauna urbana.

Iubirea asta… filosofand la ea... mi-ar veni sa spun asa: poate ca e o forma de daruire, cu care toti am fost inzestrati ancestral, si cand iubesti te daruiesti pe tine si ai capacitatea asta, bulversatorie, de a-l vedea pe celalalt cu tot ce are mai bun, chiar si cu calitati ce ii lipsesc. E eronat? Oare nu proiectia ta il poate schimba, tu vazandu-l intr-o perspectiva mult mai buna? Observatorul schimba de fapt obiectul privit- asa zicea si Dl Einstein in cu fizica lui cuatinca cu tot.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>

Foto int: Rawpixel.com/ Shutterstock. Foto homepage: Valery Sidelnykov /Shutterstock

---

---