Fiecare intalnire din viata noastra este un dar...

Potential nelimitat e in fiecare din noi. Stau si ma gandesc de multe ori cum ar fi ca oamenii cand se intalnesc pe strada, cand stau la rand, cand dau din greseala unii peste altii, sa isi spuna cuvinte frumoase: esti minunat, o persoana asa deosebita ca tine nu credeam ca pot sa intalnesc, binecuvanta-te-ar RAiul la cata fericire aduci in viata mea si lista ar continua. Sa spui cuvinte care cresc  starea de bine din celalalt, e atat de greu?! Sa te focusezi pe ce are celalalt mai frumos si mai bun, cum ar fi? Cum am deveni cu totii?

Foto: franz12 /Shutterstock

Dilemele noastre. Sa nu ranesc. Iubesc si totusi sunt ranit fiindca nu mi se raspunde la fel. Da si ce daca? Iubesti si e destul. Ceea ce simti e atata de deosebit si chiar si faptul ca esti iubit si alintat e asa de bine. Multumeste omului care ti-a iesit in cale si care fie pur si simplu s-a indragostit de tine, fie te-a facut sa te indragosesti de el fiindca e vesel si cald si calm. Si ce daca nu te poate iubi? Are si el ranile lui asa cum si tu ti le-ai avut odata.

Da spatiu. Da timp si ai rabadre. Oricat de fara noima pare totul, are atata rost. Nici nu stii. Simte. Traieste. Lasa-le sa fie. E destul si e perfect cum e.

Bucura-te si lasa oamenii sa iti intre in viata. Sunt schimbarile tale vii. Sunt felurile in care te cunosti si te recunosti. Crestem si la fiecare nivel intalnim noi si noi oameni. Ne doare cand se incheie relatii cu oameni dragi pe care ii stim de o viata: pleaca in afara ori poate te separa viata de ei, ca asa e, sunt cicluri si cicluri.

Da, esti suparat. Nu ti-a iesit iarasi cum ai vrut.
Plangi.

Te doare.

Esti dezamagit.

Nu intelegi ce plan dement mai are si D-zeu asta care te face sa te indragostesti si omul ala nu iti raspunde la fel, nu simte la fel, te trateaza indiferent sau in cel mai bun caz, din complezenta, cu atentie si grija, sa nu te spargi, ca tu esti cel ce iubesti, el e doar receptorul- isi da seama, insa nimic nu clincaie in el, ca nu asta trebuie sa fie. Iacata numai amintirile sa iubesti. Foarte bine!

Dar lasa-le sa fie. Viata va continua in bucurie. Multumeste pentru amintirile ce ti le-au dat, pentru cuvintele pe care le-ai schimbat cu ei, multumeste pentru energia in care ai stat alaturi de ei si bucura-te ca ai fost binecuvantat cu prezenta lor.

Ce preferi, sa fii iubit de cineva ce iti e indiferent sau sa iubesti si sa nu ti se raspunda la fel? Asa de contorsionat ne mai apare totul… cand totul e atata de simplu.

Inima simte, capul gandeste si rezultatele sunt atat de complicate.
Insa e un rost in toate. CRESTI. TE NETEZESTI. SI in plus asta insemna sa TRAIESTI.
Asa ca bucura-te!

* Un articol trimis de Alexandra Serban

Garbo

Ultima actualizare: 30 Septembrie 2019 @ 02:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo