Batranii

I-am cunoscut intr-un capat de alee ruginie, la un inceput de toamna.

ERAU bucuria unei vieti ce merge cu exactitate catre un final neasteptat de misterios, dupa ce a parcurs un drum al implinirilor- asta li se citea pe fetele pline de farame de soare -TRAIAU...

Fluturii de toamna isi lasasera praful aripilor lor peste cei doi- papadiile le imprastiasera in lume frumusetea de a cunoaste arta vietii -VORBEAU...

Foto: Siberia Video and Photo /Shutterstock

El - un domn inalt, cu o alura distinsa si un mers sigur al unui vechi militar din marina; ea - femeia oximoron de odinioara, tanara cu parul lung si bogat, ce l-a certat suparata intr-o dimineata inaintea cursurilor din cauza ca nu i-a tinut umbreala sa o protejeze de ploaie -PRIVEAU: copiii din jurul lor...

I-am parasit la un colt rupt de foaie - mi-au spus sa nu le stric povestea asa cum o fi ea sau cum s-ar vrea conturata de fiecare persoana ce ii va intalni si care se va indragosti de imaginea lor pierduta odata cu evolutia umanitatii; m-au rugat sa nu-i numesc; ei sunt altii de odinioara si noi, cei ce urmam sa imbatranim; m-au sarutat pe frunte si am stiut ca de acum incolo imi va fi mereu dor de ei; ca voi vedea ceata si frunzele anuntand Anotimpul lor; el - mi-a lasat sabia; ea – evantaiul ocru de la primul bal…

… apoi i-am auzit tot mai indepartat cum inchideau usile si coborau scarile, cum luau cu ei misterul unui deceniu si-mi lasau imaginatia, ca o panza de paianjen de care s-au agatat intr-o dimineata rece de primavara, doi stropi de roua- PLECAU…

……Si la chitara au sunat versuri ude de aprilie:

“condamnati la gingasie,
vinovati de frumusete,
dezvelim lumina vie
peste-a lumii transparenta.

aruncam pe rugul strazii
cearcane de nopti purtate
ceata s-a lasat alene… plecam toti, tot mai departe”

Un text de ALEXANDRA SERBAN

Garbo

Ultima actualizare: 19 Iulie 2017 @ 06:07

• 
• 

Mai multe despre Garbo