Nu cauta IUBIREA, trebuie sa distrugi barierele ridicate impotriva ei!

Dar mai devreme sau mai tarziu, magia se transforma in intunericul pe care oricum il stiai; vei incepe sa cunosti mai bine aceasta persoana ce emana o putere imensa asupra ta si incepi sa simti probabil ca ceva nu e tocmai in regula, in masura in care te straduiesti sa crezi in voi doi pe mai departe. La modul inconstient, ceva din tine isi da insa  seama ca decorul e schimbat dar scenariul este acelasi, acela de care inima ta a vrut cu atat de multa ardoare sa fuga si de care a vrut sa se vindece: trauma, abuz, neglijare, invizibilitate, teama...

„Daca esti cu cineva care nu te valorizeaza, care te ignora, isi retrage afectiunea, nu este cu adevarat indragostit/a de tine, te trateaza mai putin decat pe o persoana magnifica, atunci e timpul sa mergi mai departe. Nu aceasta persoana este cea care te va ajuta sa completezi procesul de vindecare de care ai nevoie ca sa traiesti o dragoste reala, pe deplin functionala.” – citat din acelasi articol. Deci aceasta ar trebui sa fie iubirea adevarata - sa nu te simti mai putin in nicio clipa, sa primesti atentie, grija, sa nu fii parasit in niciun fel.

Diger perspectiva asta noua si sanatoasa pe care o invat prin intermediul psihologiei si al prietenilor mei, cu o atitudine perplexa: Stai putin, indragostirea nu e de fapt de ajuns ca sa garanteze iubirea adevarata?

Eu nu am stiut… Eu nu am stiut ca iubirea nu ar trebui sa implice si suferinta. Eu nu am stiut macar ca exista iubire fara suferinta. Experienta pe care am avut-o eu in copilarie, m-a invatat o alta realitate.
Daca esti cu cineva care nu te valorizeaza, care te ignora, isi retrage afectiunea, nu este cu adevarat indragostit/a de tine, te trateaza mai putin decat pe o persoana magnifica, atunci e timpul sa mergi mai departe. Trebuie sa pleci fara nici un regret. Ai fost inselat - iubirea romantica pe care ti-ai imaginat-o, era doar un miraj. Speranta a fost in van. A fost o incercare nereusita de a gasi conexiunea dorita si de care orice fiinta umana ar nevoie… Dar sistemul tau a jucat aceleasi reguli si a gasit familiaritate in ceea ce nu era neaparat bun, bland, incurajator si protector pentru tine.

Din prisma ultimilor ani a trebuit sa inteleg ce se intampla cu mine si asta dintr-o perspectiva largita. In procesul asta au fost clipe cand mi-am simtit inima bagata intr-o masina de spalat brutala, m-am simtit destramata si deznadajduita uneori, incercand cu disperare sa inteleg cum asa ceva poate fi posibil: sa simti o atractie imensa fata de cineva care e capabil sa te ridice pana la stele si in acelasi timp te face sa te simti mizerabil. Am inceput sa vad si sa slefuiesc aspectele din mine care ma tineau intr-un scenariu neprieten.

Imi imbratisez vulnerabilitatea asta care m-a facut puternica acum. Stiu ca nu a fost vina mea pentru aceasta si nici pentru celelalte relatii disfunctionale pe care le-am avut. Nici vina parintilor mei nu e.

Sunt intr-adevar unii dintre noi care, daca nu ne trezim, vom recrea acelasi sablon la infinit, doar fiindca niciodata pana acum, nimeni nu ne-a iubit asa cum ar fi trebuit sa fim iubiti. Noi nu avem uneltele subconstiente ca sa recunoastem pe acea persoana care ar fi putut sa ne ofere acea iubire sanatoasa si infloritoare; ne indragostim fara de speranta de familiaritatea celor care in final nu vor face decat sa puna sare pe ranile noastre emotionale deschise, oameni care in exterior emana o aura a iubirii ideale in care am vrut noi mai demult sa credem – un ambalaj stralucitor care impacheta vechiul.

Si cumva, partea interesanta e ca… cei cu sarea in buzunare si stralucirea in ochi … Nici ei nu stiu acea iubire, nu stiu cum sa se apropie, nu stiu sa iubeasca si sa fie iubiti, nu au incredere in iubire, in masura in care si-o doresc la fel de insetat. Iar inimile lor faramitate sunt exact la fel ca ale noastre. Acel scenariu al sufletelor pereche gemene care oglindesc durerea unul celuilalt, intensitatea acesteia si scenariile similare care au creat acea durere.

Unii dintre noi, asemenea mie, poate sunt destul de norocosi sa isi scoata ochelarii innegriti de pe ochii mintii… si se uita in oglinzi si in durere. Si asa incepi sa iti constientizezi structura mentala si emotionala si se face lumina in modul cum procedai si ce alegeai sa faci in anumite situatii.

O problema nu poate fi rezolvata de la acelasi nivel de Constiinta care a creta-o. - Einstein
 

Imi amintesc de mine, acum vreo doi-trei ani cred, holbandu-ma la fraza asta si fiindu-mi imposibil sa inteleg la ce se refera. Dar acum inteleg. Vorbind aici despre "problema" iubirii, am inteles ca trebuie sa iti smulgi sinele asta cu o multitudine de aspecte, din vechiul sau sistem de a actiona si ca trebuie sa inveti noi realitati, acelea care in sfarsit, te vor ajuta mai mult, e nevoie sa te muti practic, in alta paradigma de cunoastere. CONSTIENTA…

Altfel, mintea noastra subconstienta va continua sa recreeze sabloanele vechi, alegand scenariile deja stiute si caile deja batatorite in prisma unor vremuri vechi, nefaste, acelea ale iubirii neimplinite. E modul de a trai pe pilot automat…

Cand realizezi, iti dai seama ca e timpul sa alegi altceva. Noile orizonturi se deschid in imaginatia mea, o experienta care se amesteca cu amaraciunea data de renuntarea la trecut. Renuntarea la visurile alea destramate si asteptarile bazate pe imaginatia despre iubire si nu pe emotii vreodata simtite, proiectii si sperantele incapatanate in legatura cu omul ala care te-a facut sa simti ca intreaga fiinta iti explodeaza.
 

Asadar...

Ti se cere nu sa cauti iubirea, ci sa distrugi barierele pe care le-ai construit in interiorul tau, impotriva ei., spunea invatatorul sufist Rumi.

Pentru unii dintre noi, barierele sunt reci si inalte… Bariera este modul cum am inteles noi ca iubirea trebuie sa fie si sa se simta, atunci, in copilarie… Nu ii invinui pe parintii tai, nici ei nu au stiut iubirea. <3

Foto fr si main: By Pushish Images /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 10 Februarie 2020 @ 02:02

• 
• 

Mai multe despre Garbo