Ne vindecam prin ceilalti

Gandeste-te ca numai tu, cu tot ceea ce ai, poti sa salvezi un om. Numai tu ai un anume cuvant, un anume gest, o anume privire, zambet, un anume timbru si caldura ce vor aduce bucurie in vietile altora. Nu te subestima oricat de negre par toate acum.

Ai responsabilitate fata de ei, ai o responsabilitate fata de binele ce il porti, de a-l face cunoscut si de a-l folosit pentru a vindeca.

Si apoi iesi printre oameni, lasa lumina sa iti intampine corpul, chipul, ochii, capul, trupul. Cu totul.

Prea putin. Prea mult. Nu stiu dupa ce se masoara aceasta viata, Pentru mine deja e prea multa, atunci cand sufar. Si e prea rapida atunci cand ma bucur. E ca si cum as avea un tort, doar ca in tortul asta, nu stii cand sau cum, iei unele felii ce din dulci devin amare, acre, fade sau foarte foarte delicioase. Supriza si cosmar, suprindere si stupefactie. Si uneori, gata simt ca nu mai vreau, nu mai pot. Imi ajunge.

Am ajuns sa inteleg de ceva timp ca ne vindecam prin ceilalti. Ca acolo printre oameni ranile noastre dispar dupa ce tot de ei au fost create.

Am inteles ca unele dintre cele mai bune terapii sunt terapiile cand stai alaturi de copii si animale.

SI am inteles ca, daruindu-ne celorlalti, castigam, ne vindecam si ranile noastre se inchid cu o pace, o bucurie si o caldura cum nu credeam ca e posibil.

* Un articol trimis de Alexandra Serban

Foto: Pexels

Garbo

Ultima actualizare: 2 Octombrie 2017 @ 05:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo