24 Noiembrie 2017 publicat în Lifestyle 7 share-uri

IN ACEST ARTICOL:
Sa ne indreptam atentia catre lucrurile care ne aduc un zambet pe chip si o bucurie in suflet. Sunt o multime. Trebuie doar sa invatam sa le descoperim, sa le remarcam frumusetea si unicitatea, sa le acordam valoarea ce li se cuvine si sa fim recunoscatoare ca am avut privilegiul de a lua contact cu ele.

Ne prindem in ritmul alert al vietii, ne angajam sa indeplinim fel de fel de sarcini, intram in competitie cu semenii nostri, incercam sa fim cele mai bune, sa obtinem din ce in ce mai mult, ne impotmolim, devenim anxioase, depresive, capatam boli grave cu care ne luptam din rasputeri. Dam vina pe soarta,nedorind sa constientizam faptul ca o mare parte din vina, daca nu toata, o purtam chiar noi, care nu am acordat atentie lucrurilor cu adevarat importante din viata, unul dintre ele fiind sanatatea.

Am trudit mai mult decat a fost cazul, am suferit din cauza celor care nu meritau nici macar atentia noastra, daramite iubirea noastra, oameni carora oricat de mult le-am fi daruit noi, ei nu numai ca nu au apreciat, dar nici macar nu le-a pasat. Si chiar n-ar trebui sa ne afecteze. Increderea pe care o acordam celorlalti constituie intotdeauna un risc. Sa nu fim aspre cu noi insene! Toate acestea sunt doar experiente, menite sa ne faca sa devenim mai intelepte. Sa nu ne lasam acaparate de manie, rautate, dorinta de razbunare! Astea sunt caracteristici ale sufletelor"mici", iar noi nu facem parte din aceasta categorie.

Foto: polinaria_egorova /Shutterstock

Sa alungam durerea si sa cautam in noi puterea de a ierta - pe ei, cei care ne-au gresit, dar si pe noi. Sa ne iertam pentru toate acele clipe in care am fi putut face mai mult pentru noi si n-am facut, in care ar fi trebuit sa ne iubim mai mult, in care ar fi trebuit sa ne punem pe noi pe primul plan si nu pe ceilalti; pentru toate acele sanse ratate de frica schimbarii, pentru toate acele lacrimi varsate din cauza neincrederii in propriile forte; pentru ca am ramas atunci cand ar fi trebuit sa plecam... pentru timpul pierdut.

Viata e atat de scurta si noi o irosim cu nimicuri si nu realizam ca maine chiar ar putea fi ultima noastra zi pe acest pamant.

De ce sa incheiem aceasta "calatorie" trist cu sufletul apasat de regrete? De ce sa fim ranchiunoase, in loc sa iertam si sa iubim?

Iertarea ca si iubirea vindeca sufletele. Un suflet vindecat e un suflet fericit. Sa ne indreptam atentia catre lucrurile care ne aduc un zambet pe chip si o bucurie in suflet. Sunt o multime. Trebuie doar sa invatam sa le descoperim, sa le remarcam frumusetea si unicitatea, sa le acordam valoarea ce li se cuvine si sa fim recunoscatoare ca am avut privilegiul de a lua contact cu ele. Ganditi-va la un apus de soare sau la mare sau la un camp cu flori... cata bucurie intr-o imagine!

Ganditi-va la oamenii dragi voua, la urmele pe care vi le-au lasat in suflet, prin vorbe, prin fapte. Ce poate fi mai frumos decat sa fii iubita, apreciata si acceptata exact asa cum esti, cu defecte si calitati? Sa iubesti tu mai mult, sa apreciezi tu mai mult si sa accepti tu mai mult! Da, sa o faci cu toata inima si sa le-o spui cat de des poti, pentru ca nu se stie niciodata cand ar putea fi acea ultima zi in care sa mai ai ocazia!


Foto homepage: Yuriy Seleznev/ Shutterstock

* Un articol de Diana Stroe


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri