Vals pe ritm de iubire

Aproape ca dansul magic s-a sfarsit. Cand oare a dat semne de sfarsit? Asa e valsul... 1, 2, 3 si 1, 2, 3... Intr-o zi de vara, renasti in el. La inceput, esti fericit. La sfarsit, esti fericit si obosit. Si atunci vezi picurii de sudoare si chipul care iti e uimit. Multumesc, Doamne, ca a fost divin... Trebuia sa se fi sfarsit? Ai fi putut continua astfel la infinit? Aceasta este iubirea perfecta, acesta este valsul vietii. Divin si cu final. Il multumesti partenerului pentru ce ai simtit si pentru ca s-a intamplat. Nu mai ai suflu, nu mai ai putere, nu mai ai talent, nu mai ai suflet sa mai traiesti unul la fel de intens si molcomit. Valsul acesta a fost trait. Momentul de nestins. Amintirea lui de neatins. O mare reverenta in fata celui care te-a iubit.

Unii nu stiu nici unde este sala de bal. Altii ajung cand valsul s-a sfarsit. Unii au picioarele tepene, inima piatra, auzul si vazul incetosate. Unii nu sunt muzica, nu vibreaza in ritmul ei. Unii nu au partenerul potrivit. Valsul tau a fost diferit. Dincolo de orice ai mai fi putut trai. Ceva ce nu iti este permis sa uiti.

Un articol de Dana Negoita

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo