Nimic nu te poate frange

Suntem oameni si oricat nu auzim fara cuvinte, intelegem. TOTUL. PLENAR. DESCHIS. FRANT. Agasant de frant tot ce e in fiecare dintre noi... doar ca ne facem ca nu intelegem. Esti destul tu cu viata ta si rabufnirile tale... chiar de a altora mai aveai acum nevoie!? Si urechile ne devin antifonate, pielea isi blocheaza receptorii, ochii nu-si mai dilata pupilele- pierdem, inchisi in spatele privirilor tacute.

SI REZISTAM... am invatat de la natura.

Imi place apa, cum sa nu imi placa? Ia orice forma, se adapteaza, curge, imbraca, are forta si da viata, nu iti lasa bandajele nedesfacute! Doar stii ca are sa treaca totul...

Saruta oamenii pe frunte si daca simti nevoia... ia si pleaca, putin, doar cat sa iti poti auzi sunetul. BATE IN TINE. HAI, AI CURAJ!

Momentul cand deschidem ochii e momentul cand ne permitem sa ne vedem unii pe altii, sa ne intampinam, e momentul cand stim cum e sa recunoastem parti din noi in ceilalti si sa nu le mai ciopartim fiindca nu ne place ceea ce vedem ci, sa ne intregim acolo cu ei, langa ei.

Exista un dor nesatios in noi, in oricine, uneori deslusim despre ce e vorba, alteori cautam mult si bine... compromitem: batai de inima, pe noi, visuri. Sarutam o alta lume ca sa ne redescoperim pe noi. RADEM haotic, nervos, nebun.

Si te intreb pe tine, aici si acum: DE CE ITI E CEL MAI FRICA, OM facut din huma, ploi si fum?

CAND NIMIC NU TE POATE SPARGE intelegi ca scopul principal e doar sa FII un om MAI BUN.

*Un articol trimis de Alexandra Serban

Foto homepage: Captblack76 /Shuterstock

Garbo

Ultima actualizare: 22 Decembrie 2017 @ 07:12

• 
• 

Mai multe despre Garbo