O prietenie neobisnuita

Cand s-a inserat, luminile de pe strada faceau sa straluceasca minunat albul intins peste case si in curtile oamenilor. Casele pareau date cu frisca ca si prajiturile ...

A doua zi au iesit in sfarsit pregatiti sa faca un om de zapada. A fost foarte interesant tot procesul. Au facut la inceput impreuna doi bulgari uriasi. Cel mare a fost baza, apoi al doilea corpul. Capul l-au facut usor si l-au pus peste al doilea. O matura veche a fost montata ca si mana. Pe cap i-au pus o cutie de tabla fara maner ce o foloseau parintii sa puna apa la gaini. Nasul a fost un morcov si ochii din nasturii carbuni rotunzi tip bricheta. In locul gurii au pus felii de portocala… Parca zambea acest omulet construit cu mare drag de fata si tatal ei, fularul cel rosu se vedea foarte frumos pe zapada cea alba.

Foto: Alexandru Marian /Shutterstock

Patru zile la rand, Ica s-a jucat si dimineata si seara in jurul omului de zapada, ii pusese chiar si un nume Sandu, cum se numea unul dintre colegii ei de gradinita. Vorbea cu el si dansa in jurul lui. II mai aranja fularul, matura sau cutia de pe cap. In aceste 4 zile a fost foarte fericita de acest dar al iernii. Seara se gandea ce povesti sa ii povesteasca lui Sandu a doua zi.

Dupa cateva zile insa, timpul s-a incalzit cam brusc si omul de zapada s-a topit. Acest lucru a intristat-o pe copila. Tata a strans matura, cutia, morcovul si carbunii si i-a pus intr-o cutie in beci. I-a promis fetei ca vor construi un altul la prima ninsoare.

Multe nopti a vorbit cu el in visele ei de copil si apoi l-a desenat pe foi albe date de mama impreuna cu creioanele colorate.

Au urmat multe alte ninsori cu alti oameni de zapada, dar Sandu a ramas unic in mintea ei.

* de Maria Gabriela Ionescu

Foto homepage: FamVeld /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 4 Ianuarie 2018 @ 06:01

• 
• 

Mai multe despre Garbo