Nu avem nevoie de nimic pana la urma, caci totul suntem noi - doar ca lectille, pe toate le invatam cu ceilalti, alaturi de ei. Asa ca nu vreau sa ma supun regulilor societatii. Regula e o limitare. Limitare e un vis spulberat, Iar visul spulberat ne frustreaza, ne ingusteaza.
Refuz. Nu din prostie, ci dorinta de a ma manifesta asa cum sunt, netrunchiata: de reguli, de impuneri, de DOAR ASTA E CALEA si in rest e gresit. Nu. Pur si simplu ma opun.
Povesti personale. Dare lasate in urma… credem ca suntem unde pe ape, doar ca nu e asta. Suntem ceea ce suntem acum. Trecutul ne-a creat. Viitorul se construieste mereu si are o infinitate de posibilitati de a fi realizat. Binele si raul se pot schimba imediat unul in celalalt.
Imi dau voie sa gresesc, foarte mult in ultimul timp. Sa acopar cu mult noroi lumina copilului interior pentru a trece un test. Testul meu cu mine si capcacitatea ascunsa din inima mea.
Am inceput sa imi sfarm povestea personala. Ce se intrezareste a fi dincolo de ea!?...
* Un articol trimis de Alexandra Serban
Foto homepage: Vista Photo /Shutterstock
“Love Fair”, târgul caritabil care schimbă soarta animalelor fără stăpân
Țările din Europa în care se fac cele mai multe transplanturi de celule stem. Pe ce loc e România?
Școala fără Pauză, campania ce luptă împotriva abandonului școlar, încheie cu succes cel de-al patrulea an
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9