IN ACEST ARTICOL:
Omul nu avea pe nimeni ii murise sotia de tanara si apoi pe rand si parintii. Pasarea avea grija de om cu cantecele ei, dimineata il trezea sa plece la munca cu un tril vesel si il insotea zburand in cercuri pe deasupra lui pana in statia de autobuz.
A fost foarte greu pentru omul pasarii, dar si pentru ea a fost greu caci nu il mai vedea deloc chiar daca facea mereu ocoale largi deasupra casei lui. Au trecut doua luni si omul a fost externat, dupa operatia care i-a amputat piciorul. Pana la completa vindecare i s-a dat o pereche de carje si umbla asa pe piciorul sanatos. Uneori il durea laba piciorului si glezna care fusesera taiate, erau dureri fantoma ii spusesera medicii, atunci lua pastile de durere..

Cand omul a ajuns acasa, prima grija a fost sa puna 5 boabe de grau pe pervaz si un vas cu apa. Pasarea a venit imediat ca la un semn, parca il asteptase in tot acest timp. si i-a cantat ore intregi si zile intregi bucuroasa ca omul ei era din nou acasa. Acum, la el, venea zilnic o asistenta sa ii verifice rana cum se vindeca si sa faca exercitiile de recuperare, omul a rugat-o sa cumpere graunte de la obor nestropite pentru pasarea lui, caci vine iarna.

Pana a dat inghetul, omul a primit si o proteza din lemn ce se prindea cu un ham de restul piciorului. Nu a fost usor sa invete sa o foloseasca, dar s-a straduit. Toata iarna a topait prin casa cu proteza atasata pana cand incetul cu incetul, a invatat sa se sprijine bine in ea. Primavara l-a gasit pe om vesel la plimbare cu noul lui picior din lemn. Se pensionase intre timp pe caz de boala, dar se straduia sa fie inca activ.

* O povestire trimisa de Maria Gabriela Ionescu

Foto int: Tithi Luadthong /Shutterstock

Foto homepage: Maksimilian /Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri