Cum readuci în viața ta oamenii pe care i-ai iubit și i-ai rănit?

de Alexandra Șerban

Cum readuci oamenii în viața ta? Cei cu care te-ai certat, pe care i-ai iubit, cărora le-ai impărtăsit fărâme din viața ta prin priviri, atingeri, vorbe și zâmbete ori doar prin simple atingeri pe braț? Cum îi mai aduci înapoi după taifunul avut, când înțelegi că nu și-au avut rostul toate acele răbufneli, că ați avut amândoi dreptate și nu, că nu merită să fi pus punct și totuși... ah, orgoliiile astea și egoul și lipsa de a putea să lași de la tine strică atâtea așa că te întreb, întreb, mă întreb, cum îi aduci înapoi?! Care sunt ingredientele magice? Pașii?

Și lași timpul să vindece, să treacă, să producă minuni la care nu te mai aștepți- depinde de tine?! Câți pași poți face dacă celălalt te-a tot împins înapoi?! Când să te oprești și să îl lași să tânjească el să vină spre tine?!

Foto: vectorfusionart /Shutterstock

Nu ai cum să îți ierți greșelile și doare. Nu ai cum să îl înțelegi deoarece cuvintele lui te-au rănit prea mult și indiferența lui a fost prea dură, iar copilăroșenia ta a agasat prea mult, insistențele tale au enervat și ca să vă puteți vindeca cineva trebuia să rupă brusc cercul ăsta al vostru, imens de vicios și plin de atâta dăruire ce nu s-a putut dărui, nu a stiut cum, de sentimente ce au speriat fiindca de mult timp nu au mai fost traite.

Însă vezi tu, orele astea ce galopează înainte, zilele cu soare, noile luni ce trec, oamenii ce ni se petrec prin fața ochilor, întâmplările, înțelegerile de după, conexiunile dintre trăiri și întâmplări.....cu toate aduc blândețe… blândețe și franchețe în sufletul tău, al lui, al vostru și înțelepciunea ori spune-i mintea de pe urmă deschide ferestre în dimineți; ce e adevărat, rămâne în timp și revine, ce e al tău își cere dreptul de a fi cu tine.

Fiindcă da, avem nevoie să fugim în propria libertate, să ne înțelegem, să ne redescoperim, să ne știm adevărul și căderile, să le ascundem și să strălucim ca apoi să revenim, să revenim spre cei care ne-au dat libertatea totală de a fi cum vrem să fim, de a fugi și poate chiar de a nu ne mai întoarce… și uite așa revenim, după ce am fugit spre libertate. Revenim spre ei și la ei. Fiindcă ei ne înțeleg oricum. Fiindcă lângă ei putem fi chiar și nimic și tot ne simțim doriți.

Garbo

Ultima actualizare: 13 Aprilie 2018 @ 04:04

• 
• 

Mai multe despre Garbo