16 Aprilie 2018 publicat în Lifestyle 3 share-uri

IN ACEST ARTICOL:
Nu ai cum să îl înțelegi deoarece cuvintele lui te-au rănit prea mult și indiferența lui a fost prea dură, iar copilăroșenia ta a agasat prea mult. Insistențele tale au enervat și ca să vă puteți vindeca cineva trebuia să rupă brusc cercul ăsta al vostru, imens de vicios și plin de atâta dăruire.

Și ni se face un dor, un dor de ce nu e al nostru - doar și-a intersectat liniile vieții cu ale noastre. Și au ieșit contururi minunate. Ni se face dor de noi găsiți în celălalt, de demonii ce i-am reflectat, de nebuniile ce le-am manifestat, de pasiuni apărute neașteptat, de frumusețea blândă și adâncă a sufletelor noastre, in preajma lor. De noi alături de ei. De uniune și dăruire, de regăsire și creștere. In doi, la patrat. Bulversatoriu. Contradictoriu și totuși atât de necesar.

Aș vrea să nu ne mai aducem aminte de tot ce am făcut și nu trebuia. Să începem de data asta altfel și niciodată să nu ne mai oprim: separat, în drum.

Foto: Mark Nazh /Shutterstock

În drumul tău ai căutat. Și nu ai mai vrut să privești înapoi. Ai plâns și ți-ai șters lacrimile albastre, ai respirat și ai simțit că fie chiar și eșuând e atâta pace în sufletul tău închis, în trupu-ți de pământ. Și le-ai lăsat să fie. Ți-ai ridicat privirile spre cer și ai acceptat că orice va fi, vei continuia spre ceea ce ai vrut. Fără privit înapoi… doar gândindu-te din când în când la voi, la voi doi. La cât te-ai schimbat de când ați fost voi doi, la câte s-au schimbat de când v-ați dat voie să va împroșcați cu toate acele cuvinte furioase ale voastre. Cum de nu ne oprim când suntem furioși în a mai spune ceva? Continuam să atacăm ca să rănim și ne doare și pe noi… și totuși continuăm? Ce mecanism diabolic e în spate?!

O respirație adâncă - și între noi s-ar fi făcut atâta pace, iar azi nu ne-ar fi fost dor.

De-ar fi înțeles de atunci sufletul vostru câte simțiți unul pentru celălalt, nu ar mai fi trecut atâtea luni fără mâinile voastre împreunate.

Și fiindcă viața ne vindecă, a hotărât să vă vindece, să ne vindece, pe voi, pe noi, și să vă aducă, să ne aducă unul altuia înapoi.

Ajungem să ne bucurăm de ceea ce am devenit… doar ca uneori oamenii nu ni se mai întorc înapoi subit. E trist. Și îți dă de gândit.

Când nu te mai aștepți la absolut nimic, apare și un rezultat.

* de Alexandra Șerban, viatanevindeca

Foto homepage: Viktor Gladkov /Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri