Infinitul din noi

Astăzi scriu pentru tine

Tu- lumea din mine.

Vreau să ating cel mai înalt munte de dor,

Să îți trezesc în suflet, fior după fior.

Să fiu puterea din slăbiciunea grea

Și pacea din nebunia ta.

În întunericul tău să-ți fiu lumină

Când rănile te dor, să fiu cea ce te-alină

Vreau ca atunci când dai de greu

Să-ți gâdil sufletul cu zâmbetul meu.

Vreau să mă joc cu ale tale maluri

Să-ți împletesc gânduri’ în valuri

Visele vreau să ți le ciufulesc

În fiecare colț de suflet să mă regăsesc.

Și ca să nu te rătăcești în lumea grea

Desenează o hartă pe pielea mea.

Vreau să-ți sărut din tot sufletul

Locul unde se naște zâmbetul.

Iar tu să-mi săruți cu dor

Umărul meu gol…

Vreau să apari în visele mele,

Să-mi umpli sufletul de stele.

Brațele tale să-mi fie castel.

Să-mi sufli-n părul meu rebel.

Când mă clatin să-mi fi rădăcini.

Să continui să lupți chiar de te-nțepi în spini.

Să nu uiți că-n greutăți se află nestemate,

Căci frumusețea unei flori se află-n sensibilitate.

Uneori voi fi în furtună,

Vreau ca atunci doar să mă ții de mână…

Să lăsăm fluturi să zboare șiroi

Să lăsăm cerul să curgă în noi.

Să scriem o poveste în doi.

Eu sunt fata cu vise sublime…

Căci într-o zi cu frumoasă…

Te-a întâlnit pe tine.

Eu riscurile mi le asum

Tu… dă tot ce-i mai bun.

* Material trimis de o cititoare care a dorit sa ramana anonima 

Foto homepage: frankie's /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 15 Iunie 2020 @ 11:06

• 
• 

Mai multe despre Garbo