Iubirea este începutul, Dumnezeu este sfârșitul.

Osho ne învață că de iubire nu trebuie să ne temem, chiar dacă ne poate aduce suferința, fiindcă iubirea trebuie experimentată și ea este cea care ne face să ieșim în afara ego-urilor noastre și să ne armonizăm cu lumea din jurul nostru și cu lumea întreagă. Citiți un fragment extras din Cartea despre ego - Osho.

Osho: Iubirea este o scară. Ea începe cu o persoană și se termină cu totalitatea

Iubirea este prima experiență a ființei în care ea se pune în rezonanță cu ceva în afara egoului ei. Ea reprezintă prima lecție prin care omul află că poate intra în armonie cu cineva care nu face parte din egoul lui, cu o femeie sau cu un bărbat, cu un copil sau o mamă. Dacă înveți această lecție, de ce nu ai intra în armonie cu întreaga umanitate? Dacă armonia cu o singură persoană îți oferă atâta bucurie, ce sentimente îți va oferi punerea la unison cu întreaga umanitate? Mai departe, dacă poți intra în armonie cu întreaga umanitate, de ce nu ai face-o și cu lumea plantelor și animalelor? Fiecare pas conduce la următorul.

Iubirea este o scară. Ea începe cu o persoană și se termină cu totalitatea. Iubirea este începutul, Dumnezeu este sfârșitul. Să te temi de iubire înseamnă să rămâi blocat în mica ta celulă întunecată. Omul modern trăiește într-o asemenea celulă; el este un narcisist. Narcisismul este mare obsesie a minții moderne. El dă naștere la o sumedenie de probleme, toate lipsite de semnificație. Există și probleme creatoare, care conduc pe nivelele superioare de conștiință. Altele nu conduc însă nicăieri. Cel mult te scufundă și mai jos.

Foto: Thorsten Schmitt /Shutterstock

Iubirea creează probleme. Ele pot fi evitate prin evitarea iubirii, dar rețineți: acestea sunt probleme esențiale! Ele trebuie experimentate, cunoscute și transcense. Și nu poți transcende o experiență prin care nu ai trecut. Iubirea este singurul lucru pe care merita să-l faceți. Toate celelalte sunt secundare. Dacă vă ajuta să iubiți, merită să le încercați. De aceea, oricât de mare ar fi durerea, nu ezitați să iubiți.

Foarte mulți oameni iau decizia să nu se încurce cu iubirea, dar rămân blocați în ei înșiși. Viața lor nu mai seamănă cu un pelerinaj, cu curgerea răului către ocean; ea rămâne un lac murdar, cu apă stagnantă, din care nu va mai rămâne în curând decât nămolul. Pentru a-și păstra puritatea, ființa trebuie să curgă. Râul își păstrează puritatea pentru că nu încetează să curgă.

Foto: elwynn /Shutterstock

Iubirea este cel mai mare koan zen posibil. Este dureroasă, dar nu trebuie evitată. Cine o evită, evită practic cea mai mare posibilitate de a crește. Acceptați iubirea, suferiți din cauza ei, căci din această suferință se naște extazul. Orice formă de extaz se naște din agonie. Iubirea vă va dărui primele impresii autentice legate de tao, de zen sau de sufism, prima dovadă că Dumnezeu există, că viața nu este lipsită de semnificație.

Oamenii care afirmă că viața nu are nici un rost sunt cei care nu cunosc iubirea. Ei nu vor să spună altceva decât că nu au cunoscut niciodată acest sentiment. Acceptați suferința provocată de iubire. Cine nu trece prin noaptea întunecată nu poate cunoaște sublimul răsărit de soare. Soarele nu poate răsări decât din pântecul întunecat al nopții.

~ fragment din Cartea despre Ego - Osho

Garbo

Ultima actualizare: 25 Aprilie 2018 @ 05:04

• 
• 

Mai multe despre Garbo