de Alexandra Serban
Nici nu te-am căutat, nici nu am întrebat de tine și totuși ai știut să faci să mă găsești. Simplu, firesc. Brutal de brusc și totuși atât de galeș și de firesc.
Nu te-am mai așteptat și cred că asta ai știut-o, poate. NU e uman. Nici corpul tău, nici felul tău de a iubi și faptul că te simt că nu ești parcă de aici mă face să mă simt acasă… căci și mie, de atâtea ori mi s-a părut că m-am rătăcit întâmplător pe acest Pământ.
Și fiecare cuvânt ce nu poate fi rostit, pe care nu îl pot rosti când sunt cu tine fiindcă tăcerile și privirile noastre vorbesc mai bine… ei da… incapacitatea asta de a vorbi... poate că unii o percep ca un blocaj al minții, dar ei nu știu că de fapt este o binecuvântare. Binecuvântarea de a fi tu și cu mine și faptul că ceilalți nu înțeleg ceea ce simți este atât de fain.
Iubindu-te pe tine este o necesitate. 5 minute fără tine și ele se transformă în ani, de parcă te-ai îndepărtat de mine. Unii ar spune că e posesivitate, eu o văd ca pe o necesitate -necesitatea începuturilor când îl vrei pe celălalt total lângă tine, să îl respiri, să îl creionezi cu privirea, să te hrănești din prezența lui, să îl înțelegi și să te poți observa pe tine în cel din fața ta, omul iubit. Și are atâtea frumuseți de care nu știai, nici tu nu le știai în tine și acum parcă frânturi din frumusețile acestea le vezi în cel din fața ta. Binecuvântarea iubirilor și a începuturilor.
Primăvara asta știe că m-am îndrăgostit de tine și nu e doar atât. E bucuria reciprocitații. E pasiunea ținută să mocnească, sunt privirile, codul nostru morse când suntem cu ceilalți… priviri, atingeri, râsete....zile cu lumina în suflet, în minte, pe străzi. Tu și cu mine. Să îți spun TE IUBESC nu e original. Cum ar putea cuvintele să reveleze mai mult decât ceea ce simți?!
Și cred că nu mi-aș mai putea dori mai mult doar că fiecare secundă din ziua ce se întinde alintată, între răsărit și apusă, să o petrec cu tine; știi, de aceea zilele au acum un gust aparte, sunt o combinație minunată de arome, fericire, zâmbete, raze de soare, nebunii adolescentine făcute la 30 și ceva de ani... cu multă culoare și visuri ce se pun în mișcare și se materializează - toate fiindcă acum ești și tu. E ca și cum ne strâmbam având vata de zhar roz în mână, fugim pe străzi și imitam oamenii doar ca să râdem și mai copios și apoi ne luăm de mână și ne plimbam liniștiți pe aleile încolăcite ale parcului unde verdele crud și florile ne ascund povestea împlinită de toată invidia din jur.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară