Povestea bărbatului care l-a scuipat pe Buddha în față: o lecție impresionantă despre iertare

Citiți o frumoasă și impresionantă povestire despre iertare și transformările pe care le produce în interiorul unui om și al cărei autor este anonim. Deși povestirea îl are în centrul său pe Buddha, nu regăsim în ea cu adevăr principiile și filozofiile budiste. A fost de aceea criticată de unele voci care susțin că non-reacția nu ar trebui să fie niciodată o reacție și că este inadmisibil să faci un rău și răul făcut de tine să nu aibă consecințe (neasumarea consecințelor faptelor tale este departe de a fi calea lui Buddha). Cu toate acestea, povestirea are și un mesaj mult mai profund și puternic și vă invităm și pe voi să îl descoperiți:

Bărbatul care l-a scuipat pe Buddha în față

Într-o zi senină de vară, Buddha stătea la umbra unui copac discutând cu discipolii săi când un bărbat s-a apropiat de ei și l-a scuipat în față. Ștergându-și obrazul, Buddha l-a întrebat pe bărbat: “Ce urmează? Ce vrei să spui în continuare?” Bărbatul a înmărmurit. Nu i s-a mai întâmplat un asemenea lucru în trecut și nu se aștepta ca, atunci când scuipi pe cineva în față, acesta să te întrebe: “Ce urmează?” El avea prostul obicei de a-i insulta pe ceilalți, dar aceștia se enerveau sau sigur aveau o reacție. Iar dacă aceștia erau mai slabi, zâmbeau sperând că vor fi lăsați în pace și gestul nu se va mai repeta. Dar Buddha nu a avut niciuna una din aceste reacții. Nici nu s-a mâniat, nici nu s-a simțit ofensat, nici nu a reacționat cu lașitate. Din partea lui, nu a fost nicio reacție.

Cu toate acestea, discipolii lui Buddha s-au enervat și au reacționat. Ananda, unul dintre cei mai dragi și apropiați discipoli ai săi a spus: “Maestre, a fost prea mult. Nu putem tolera așa ceva. Omul acesta trebuie să fie pedepsit pentru gestul său sau altfel toți vor începe să facă precum el!”

Buddha a spus în schimb: “Vă rog să nu scoateți o vorbă. El nu m-a jignit, dar tu mă jignești. El este un necunoscut, un străin. Trebuie că a auzit de la oameni lucruri defăimătoare despre mine, că sunt un ateu, un om periculos care încearcă să-i înlăture pe oameni de pe drumul lor, un manipulator, un revoluționar. Și probabil că și-a format o idee greșită despre mine. El nu m-a scuipat pe mine, ci a scuipat ceea ce credea despre mine. El a scuipat ideea pe care și-a format-o despre mine fiindcă el nu mă cunoaște absolut deloc, cum ar putea să mă scuipe?

Dacă te vei gândi cu atenție la cele întâmplate, a continuat Buddha, el a scuipat pe propria minte. Eu nu sunt parte din ea și văd că acest om nefericit are altceva de spus fiindcă ceea ce a făcut este un fel de a spune ceva. Gestul lui de a scuipa este o modalitate de a spune ceva. Există momente când simți că limbajul și cuvintele sunt neputincioase, insuficiente: când iubești profund, când ești foarte mânios, când urăști, când te rogi. Sunt momente intense când limabjul este neputincios. Atunci trebuie să faci ceva. Când ești foarte mânios, extrem de mânios, lovești persoana care te-a mâniat, o scuipi, spui ceva, faci ceva. Pot să îl înțeleg. Probabil că a avut ceva mai mult de spus așa că îl întreb: “Ce urmează?”

Bărbatul a fost chiar și mai uimit. Iar Buddha a continuat să le vorbească învățăceilor săi: “Mă simt mai jignit de voi fiindcă voi mă cunoașteți, ați trăit de ani de zile cu mine și încă reacționați astfel.”

Uimit și confuz, bărbatul s-a întors acasă. Nu a putut să doarmă întreaga noapte și se perpelea, întorcându-se de pe o parte pe alta. Când îl întâlnești pe Buddha, este dificil și imposibil să mai dormi așa cum dormeai înainte. Nu își putea putea scoate din minte experiența trăită. Nu își putea explica ce s-a întâmplat. Tremura în așternuturile sale și era leoarcă de frământări. Nu a mai întâlnit niciodată un asemenea om; Buddha i-a zguduit complet mintea sa, sistemul său interior și chiar trecutul său.

Citește continuarea pe pagina următoare >>>

Foto int: Nomad_Soul /Shutterstock

---

---