Când iubeşti pe cineva, îi adaugi ceea ce-i lipseşte şi înlături ceea ce e rău. Cuvintele părintelui duhovnic Teofil Părăian

Teofil Părăian (1929-2009) a fost unul dintre cei mai îndrăgiți duhovnici ortodocși români, apropiat deopotrivă de Dumnezeu, dar și de sufletele oamenilor. Născut orb, Ioan Pârâian a urmat cursurile Institutului Teologic din Sibiu între 1948-1952, iar din 1953 pătrunde în monahism, în 1988 fiind hirotesit arhimandrit.

Cunoscut pentru sutele de conferințe susținute după 1990, Teofil Pârâianu primește în 2002 Ordinul Național Pentru Merit în grad de cavaler „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.

Am făcut o selecție a câtorva dintre învățăturile, sfaturile și cuvintele înțelepte ale duhovnicului, poate ne vor fi călăuza pe drumul nostru spiritual către iubire. Sunt gânduri frumoase despre iubire, Dumnezeu, viața, tinerețe, rugăciune, bucurie și fericire.

Teofil Părăian: Citate, cuvinte și sfaturi de la unul dintre cei mai mari părinți duhovnici ai României

“Când iubeşti pe cineva, adaugi ceea ce-i lipseşte şi înlături ceea ce e rău adăugat la fiinţa lui. În general părinţii sunt iubitori faţă de copii aşa cum sunt copii şi caută să apară copiii în lumina cea mai bună posibilă, chiar şi atunci când au pete, chiar şi atunci când au răutăţi. Asta o face iubirea, aşa-i rostul iubirii.” (cartea Gânduri bune pentru gânduri bune)

“Prin gânduri ne înălțăm și tot prin gânduri ne coborâm. Dacă ocrotim în mintea noastră gândurile rele – scădem, iar dacă înmulțim gândurile cele bune – ne ridicăm.”

“Aceia care aveţi copii trebuie să vă lăsaţi după copii, nu copiii după voi, la măsura voastră. Se zice că niciodată nu poţi să ceri unui copil să meargă la acelaşi pas cu un om mare. Un copil are pas de copil. Dacă vrei să mergi cu el, trebuie să-i înţelegi neputinţa lui; nu-i ceri nişte lucruri pe care nici tu nu le-ai facut când erai copil şi nici nu le-ai putut face.” (cartea Cuvinte către tineri)

“A iubi pe cineva ca pe tine însuţi înseamnă nu numai a-l sprijini, a-i da ceva, ci însemnă şi a căuta promovarea lui, a căuta înaintarea lui, a căuta odihna lui; să fie odihnit prin existenţa ta. În jurul tău să poţi să-i fericeşti pe toţi.

Iubeşti atunci când primeşti pe cineva în suflet, când ţi-l împropriezi, când îi faci loc în inima ta. Aceasta înseamnă să-l iubeşti. Câtă vreme îl ţii în afară de tine, câtă vreme îl ţii departe de tine, câtă vreme îl respingi sau îl împingi, câtă vreme îl marginalizezi, câtă vreme îl ocoleşti, nu-l iubeşti. Când îl iubeşti, îl primeşti, îl faci al tău. Face parte din lumea ta de gând, face parte din inima ta, intră în cuprinsul fiinţei tale, intră în componenţa ta, face parte din tine însuţi. Atunci îl iubeşti.”

(~ Părintele Teofil Părăian, extras din ”Veniți de luați bucurie”)

“Cartea vieţii noastre suntem noi înşine. Faptele noastre intră în componenţa noastră. Ce faci, te face.”

“De câte ori eşti nemulţumit, de câte ori eşti neliniştit, de câte ori ai pretenţii, de câte ori îl judeci pe altul, de câte ori osândeşti pe altul, de câte ori îl jigneşti pe altul, de câte ori vrei să-l pui la punct, de câte ori te sileşti să-l asupreşti şi să-l faci mai mic, de-atâtea ori să ştii că n-ai smerenie.

Trebuie să ne cercetăm pe noi înşine dacă am împlinit această cerinţă: dacă am ajuns să fim cu sufletul eliberat de orice ură, de orice nemulţumire, de orice răutate, de orice gând de răzbunare, de orice împotrivire, de orice chip al mâniei şi al răutăţii.” (Părintele Teofil Părăian, cartea "Darurile Învierii")

“Prietenia e ceva din realitatea raiului.”

“E, o mare greşeală să socoteşti că nu trebuie să ai în vedere urmărirea binelui personal; important este să urmăreşti binele personal, fără să stinghereşti pe cineva din apropierea ta, adică nu cauţi mai mult binele tău decât binele altuia, dar, în orice caz, să urmezi şi binele tău.” (Lumini de gând)

“Dacă vrei să-ţi faci rânduială în viaţă, trebuie să-ţi faci mai întâi rânduială în minte.”

“Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie!” (Prescuri pentru cuminecături)

“Dacă iubeşti pe cineva, în ciuda păcatelor sale (ca minciuna, nestatornicia, făţărnicia), dar după multe încercări nu reuşeşti să-l schimbi, e bine să renunţi la iubirea aceasta?

– Dragă, eu nu ştiu ce iubire e aia care poate să renunţe…Adică, ori îl iubeşti, şi-l iubeşti cu defecte cu tot, ori nu-l iubeşti, şi nu-l iubeşti cu calităţi cu tot. Când iubeşti pe cineva, nu-ţi mai faci probleme; îl iubeşti şi-l duci în iubire.

(…) Aşa şi-n chestia aceasta: dacă vrei să-l iubeşti, nu-l judeci, ci îl primeşti aşa cum e. Aşa cum un părinte îşi iubeşte copilul şi dacă-i prăpădit; e tot copilul lui şi tot îi vrea binele şi tot vrea să fie altfel."

~ Extras din Teofil Paraian, arhim. “Din ospatul credintei”, 2007

“Ce putem face atunci când nu mai putem face diferenţa dintre un lucru rău sau bun? Să întrebăm pe cei care au conştiinţă superioară nouă.” (Ne vorbeşte Părintele Teofil)

Citește continuarea pe pagina următoare >>>

Garbo

Ultima actualizare: 17 Mai 2021 @ 09:05

• 
• 

Mai multe despre Garbo