IN ACEST ARTICOL:
Nu face ochii mari cand iti spun ca azi am chef sa zambesc cu gura pana la urechi si o sa te trezesti indoctrinata cu aceeasi dorinta. E fireasca. Da-mi voie sa cred ca daca cineva aici pe pamant ma uraste cineva acolo sus ma iubeste. Da-mi voie sa ma contrazic si sa-mi spun ca exista semne.

Nu te supara pe mine, dar in momentul acesta mi s-a pus pata. Am chef sa fiu fericita. Mi-e dor. Asa imi canta fibrele de muschi. Am vazut la cineva cum e. Mi-a aratat Maria. Simplu. Cat de simplu! Atat de simplu cum pana acum nu mi-au stiut simtirile. II vreau stralucirea din ochi cand imi spunea ca are nici mai mult, nici mai putin decat ii trebuie. Din punct de vedere material, nu are multe... Dar pe chip are sclipirea si in adanc de ochi ii citesti multumirea. Le vreau si eu. Vreau sa ma imbrac frumos ca in zilele mele cele mai bune de bal. Sa dantuiesc de bucurie pe un gand senin. Sa ma fardez in obraji cu speranta. Sa-mi pun pulbere de optimism pe gene. Sa-mi ung trupul cu vise. Sa cred ca imi sta bine in ceea ce or sa insemne ele pentru mine. Sa nu mai fac interpretari gresite, sa nu mai astept si sa-mi fac ochii mici si plansi in soare. Sa nu mai ma iau dupa coincidente.

Nu face ochii mari cand iti spun ca azi am chef sa zambesc cu gura pana la urechi ca o sa te trezesti vuindu-ti in suflet aceeasi dorinta. E fireasca. Da-mi voie sa cred ca daca cineva aici pe pamant ma uraste cineva acolo sus ma iubeste. Da-mi voie sa ma contrazic si sa-mi spun ca exista semne. Exista vise care sunt predestinate sa se implineasca. Exista suflete menite sa se intalneasca. Poate nu al meu, poate nu al tau. Dar al altora, da... Candva, vine un timp si pentru ale noastre. Atunci nu o sa fie nicio coincidenta.

Nu mai face grimasa pe care o ai in acest moment daca iti spun ca iubirea nu trebuie sa ne consume o viata. Cand este, trebuie fumata si consumata. Nu irosita. Vizualizata cand se apropie. Doar traita cand se afla aproape de tine sau chiar in tine. Cand nu este, nu trebuie adorata, plansa, gandita, implorata, mintita, regretata. Ocazional, DA... amintita. Uitata, ingropata. Chemata si primita o alta.

Pentru mine nu existau semne. Nici indicii ca trebuie sa o apuc pe un drum si nici semne ca trebuie sa ma las de cel pe care ma aflu acum. Exista un ceva pe care il luam asa cum pica. Nici nu sunt un cautator de aur ascuns. Nu ma aruncam ca nebuna in cautarea imposibilului si a dorintelor supreme. Totul trebuia sa mi se infatiseze aievea in fata ochilor si eu sa-l iau de bun. Daca il vad, il pipai, imi place, ma place, il plac, suntem compatibili, cumva ne potrivim. Asa eram pana astazi.

“Fericiti cei saraci cu duhul” caci nu pornesc in calatorii imposibile spre suflete pereche si nu sfarsesc in dezamagiri si neputinte. Asa am reusit azi sa fiu saraca si fericita si aveam ani multi nefericiti in spate de cand incercam sa fac asta. Cand iei viata asa cum este ea, cu bune si rele, fara sa o cauti la radacina de prea mult rau si prea mult bine, iti este bine. Nu e nici magie, nici filozofie, nici Dumnezeu, nici resemnare. E multa intelegere a unui sens simplu de viata.

Ana


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri