Kafka și Păpușa – Tot ceea ce iubești vei pierde, dar dragostea se va întoarce la tine într-o formă diferită

Kafka s-a oferit să o ajute pe fetiță să își caute păpușa și apoi a stabilit să se întâlnească cu ea și a doua zi, în chiar același loc. Fiindcă nu au reușit să găsească jucăria, a compus o scrisoare de la păpușă și i-a citit-o fetiței atunci când s-au întâlnit.

„Te rog nu plânge după mine, am plecat într-o călătorie ca să văd lumea. Am să îți scriu despre aventurile mele.” Acesta a fost începutul multor scrisori pe care păpușa le-a adresat fetiței și pe care Kafka i le citea ori de câte ori se întâlneau. Erau povestioare pe care scriitorul le-a creat cu dragoste, pentru a alina durerea fetiței ți pentru a o ajuta să dea un sens pierderii ei.

La un moment dat, Kafka i-a prezentat fetei o altă păpușă. Era în mod evident diferită de cea pe care o pierduse ea. Iar o scrisoare atașată acestui cadou spunea: „Călătoriile mele m-au schimbat”…

Mulți ani mai târziu, de acum fetița devenită adultă a găsit întâmplător o scrisoare ascunsă în păpușa primită de la Kafka. Scrisoarea spunea: „tot ceea ce iubești vei pierde în final, dar dragostea se va întoarce la tine într-o formă diferită.”

Pe internet circulă mai multe versiuni ale acestei povestiri, aceasta fiind spusă de către Tara Branch, psihologa și profesoară de meditație budistă. Este o poveste emoționantă care trezește în noi durerea pierderii iubirii.

Oamenii se referă la aceasta ca la o poveste vindecătoare, capabilă să ne arate nenumăratele moduri prin care iubirea se poate manifesta chiar și atunci când am pierdut-o. Durerea cauzată de pierdere este o experiență umană comună și totuși atât de puțin adresată. Preferăm să suferim în tăcere… Și adesea nu e nimeni alături care să ne ajute.

Povestea ne învață că drumul spre vindecare este să vedem cum dragostea ni se arată și în alte moduri. De asemenea, ne arată dimensiunea compasiunii umane. Kafka a înțeles durerea fetiței și a fost alături de ea în această călătorie a amărăciunii. A învățat-o cum să facă față acestei dureri și i-a arătat luminița care sălășuiește dincolo de ea.

Compasiunea l-a făcut să elaboreze scrisori prin care a imaginat aventuri și călătorii minunate, hrănind nevoia de a găsi o explicație pentru această pierdere, în sufletul fetieței, prea mică să poată să înfrunte realitatea pierderii.

Pentru noi, povestea este un mesaj despre universalitate pierderii și ne ajută în singurătatea cu care experimentăm acest sentiment, adesea. De când suntem copii și pe tot parcursul vieții experimentăm tot felul de dezamăgiri: divorț sau copii care pleacă de acasă, pierderea unei sarcini, pierderea unui loc de muncă, pensionarea, îmbătrânirea, pierderea sănătății… Sunt experiențe care ne pot uni fiindcă toți înțelegem durerea pe care acestea o provoacă. Și nu ar trebui să ne simțim rușinați că ne simțim așa. Și mai ales, nu ar trebui să ne izolăm.

Suferința în singurătate este ca o tortură. Compasiunea cuiva care ne înțelege amărăciunea este vindecătoare. Aceasta este lecția pe care ne-a dat-o Kafka. A știut să îi fie alături copilului care își pierduse mult iubita păpușă și a învățat-o acceptarea într-un mod înălțător.

Copila a învățat de fapt ce este iubirea cu adevărat: este conexiune, este compasiune, este grijă și capacitatea de a fi alături în momentele grele. Și cât de liniștitoare este această evidență: dragostea se întoarce la noi. Este datoria noastră să învățăm să o recunoaștem în forma ei nouă.

Iubirea este de fapt, pretutindeni.

** Franz Kafka a fost un scriitor de limbă germană, evreu originar din Praga. Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce pot genera multiple interpretări, operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului.

Foto homepage: Shutterstock/  Roman Samsonov

Garbo

Ultima actualizare: 22 Noiembrie 2018 @ 05:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo