Transeaza-ma, dar lipeste-ma la loc!

Toti am vrut rolul de creator la un moment dat si momente in care sa ne simtim asa cum se simte Dumnezeu. Unii oameni au dorit cu orice pret sa dea nastere altor oameni... nascand, luptandu-se cu soarta, cu conditiile, cu destinul, cu imprejurarile, cu dorintele si piedicile puse de ceilalti. Vrand nevrand, caindu-ne apoi sau batandu-ne cu pumnii in piept de mandrie, ne place ca din cand in cand sa facem putin pe Dumnezeu. Unii s-au chinuit sa insufleteasca statui de dragul de a vedea chipuri si suflete perfecte, altii s-au gandit sa fure focul din ceruri ca sa ne imbunatateasca conditiile de aici de pe pamant, altii s-au luptat cu apa pentru ca specia umana sa nu piara. Altii se grabesc sa desfaca si sa cioparteasca. Sa desfaca vieti si oameni.

Este nepermis, inadmisibil si montruos de inuman si terifiant sa pedepsesti dincolo de vise si dincolo de impulsuri. Mi-e teribil de frica sa pedepsesc mai multe decat o fac in visele mele si sunt sigura ca oricarui om cu o constiinta, cu o minte, cu o sanatate a mintii, un trup si un suflet in armonie ii este la fel. Nu sunt nici atee si nici foarte credincioasa, dar stiu sau asa vreau sa stiu ca mai devreme sau mai tarziu... fiecare are ceea ce merita. Este un pay-back time la destinului si existentei umane. Niciodata sa nu te grabesti cu lectiile astea sinistre de viata si dreptate!

Alina L.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo