Azi, aici, IUBESC.

de Alexandra Șerban

Iau totul, hulpav, așa cum vine, după perioade în care mă simt flămânzita și însetată de masculin, de viață, de frământări și pauze la a mai gândi ce e rău ce e bine, și încotro trebuia să fi început. Mi-am promis că nu te voi căuta. Că nu îți voi da niciun semn.

A fost o noapte de pasiune și de nebunie, o noapte cu rotocoale de fum de țigară, desene în văzduh, jointuri și povești despre viață… și.... nimic de cerut mai mult decât… ce am avut acolo. Cred. Stiu acum.Avem nevoie uneori de un timp mai mult unul cu altul.

Să îmi imaginez că e doar un tablou alb în fața ochilor mei. Și genele mele șterg și redeseneaza contururi, schițe și sincronicitatile respirației noastre. Tu. Eu. Intersecții.

...aici și acum… mi-a plăcut întotdeauna să fug: de bine, de neștiut, de rutină, de tot ce urmează o cale și nu e suprinzator. De tot ce devine sigur deși, culmea, eu mereu caut siguranța. Culmea cum fug... deși aș fi vrut, de data aceasta, cu tine să mă fi plictisit în doi mai mult.

Însă nu mai am demult curajul să insist să vreau fiindcă am învățat în ultimii ani că ce-ți dorești prea mult nu vine și când vine îți arată că nu era încă momentul sau doar nu era pentru tine ...atunci.. De aceea e de lăsat totul în necunoscut. Să vrei și totodată să nu îți mai pese ce va fi, când și cum.

Am învățat că viața te surprinde până și când crezi că nu mai e nimic din ce ai avut ori când totul e pierdut. M-am obișnuit să accept și ceea ce nu îmi convine și să respir A BINE fără a mă mai gândi la ce urmează mâine.

Însă azi tânjesc la brațele tale calde, săruturile moi date pe frunte, la îmbrățișări și zâmbete foșnind prin asternuturi, la ... ce ar fi fost dacă? Și cine să ne fi lasat să fim noi amândoi!?… așa la două capete de începuturi?

Garbo

Ultima actualizare: 28 Iulie 2019 @ 10:07

• 
• 

Mai multe despre Garbo