Si daca cer prea mult�

Sunt un simplu om caruia nu-i este rusine de pretentiile sale. Pretentiile mele sunt absurde, prea firesti, prea umile, prea la indemana oricui si prea departe de oricine, dar sunt ale mele. Imi apartin de fapt si de drept, mi-au crescut in carne pe masura ce am inceput sa am un suflet, s-au schimbat pe masura ce m-au schimbat oamenii si s-au transformat in durere pe masura ce inteleg ca sunt poate mai mult decat am dreptul sa cer. In bucati din ele m-am regasit si in intreguri din ele mi-am gasit dorintele mele tesute cu ochii altcuiva.

Sunt ale mele si nu m-au deranjat cu nimic, ba chiar mi-au fost fidele si daca m-as lepada de ele ca si cum fiinta ar fi traversata de un cutremur in urma caruia ar ramane doar moloz de suflet, scanduri de oase si visuri de om de ingropat. Dar mi-au si adus in clipe dragi… momente aprige de singuratate. Mai mult rau decat bine, mai multa dorinta decat realitate, mai multe grame de nefericire decat fericire, mai multa inselaciune, amagire si apropiere de realitate decat adevar, adevar si ceea ce ar trebui sa semene a adevar.

Cer prea mult, probabil… Sa mi se spuna din nou 3 cuvinte si sa faca cat o mie. Cer sa ma intorc zbuciumata si nelinistita din lumea intreaga la oaza mea de rai. Cer ca oaza mea de rai sa ma imbratiseze puternic si eu sa uit de slabiciunea mea umana si de calvarul pe care o zi proasta de tot il poate aduce pe pamant. Cer sa ne privim in timp ce ne uitam unul la altul. Cer sa ma faca sa uit de timp, de spatiu, de ieri, de zi, de tine si de mine cand ma aflu langa tine. Cer doar sa ma bucur de prezent si sa uit cum as arata pe timpul asta maine.

Cer sa nu vii daca eu iti implor venirea doar din plictis, din teroarea singuratatii, din nevoia gesturilor de tandreturii, din dorinta de a evada din greul lumii si al zilelor de una dupa alta, din necesitatea de a imparti o viata, niste responsabilitati, o suma de obligatii. Cer sa nu vii daca stii sa faci compromisuri mai usoare si mai lipsite de morala decat mine cu trupuri, brate, slabiciuni, frumuseti si uratenii pe care nu le vrei cu sufletul. Cer ca atunci cand totusi o sa apari sa nu ma apuc sa-ti reprosez si demonstratia mea de iubire sa inceapa cu «oare unde ai fost pana acum?» Cer sa nu vii acum cand eu nu mai am rabdare. Cer sa nu vii doar din cauza asta. Cer sa nu chiar ACUM. Asteapta-ma putin cum si eu te-am asteptat mult. Cu speranta si increderea ca esti cel potrivit. Nu din dezamagirea de a nu fi iubit.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo