Fara... ADIO. Plecaciune

Ne-am reintalnit la capat  de zenit, ca iarasi sa ne luam la revedere si sa mai facem o portiune din drumul ce il avem de cladit separat, ca apoi drumurile noastre sa se uneasca si sa fie drumul pe care  aducem oamenii- un scop comun asa cum ni l-am dorit mereu. Tu stii ce fac cu visul meu, eu stiu ce faci cu telul tau. CLADIM! Suntem pamant si stim sa sustinem, sa punem baza, sa hranim si sa ne dam- total.

Actiunile noastre vorbesc tare, tare de tot. Si totusi, e ceva dincolo de cuvintele noastre care vorbeste si mai tare, tare de tot ca  doare. In tacerea noptii.. .astept... suntem singurii care asteapta sa ne deblocam usile.

Foto: Iancu Cristian /Shutterstock

Casele noastre au devenit incapatoare de formele ce se ascund timorate pe cerul bleu roz al apusurilor calduraose din aceasta vara… Fara a ne lua la revedere.....plec...pleci...plecam...nu ne-am dorit sa ne schimbam niciunul pe altul...si totusi am reusit, am schimbat ce ne-au spus astrele, am acceptat cararile ce ne erau bune si nu ne satisfaceau si culmea!....ne-am inteleptit dupa ce ne-am tocit capul de cucuiele facute cu atata inversunare fiindca...am crezut ca acolo unde bateam si ne izbeam era bine.

Iti cer sa ma reprimesti. Imi cer sa te astept. SI viata ne cere sa avem rabdarea sa discernem discret drumul pe care il avem de facut nu pentru noi, ci pentru umanitate.

Iarta-ma ca sa te iert! Iarta-te ca sa ma vezi! Ma iert ca sa nu te mai astept!

Plec capul inspre pamant, fac o plecaciune, ma rog, ma inchin si FRUCTUL se coace...cat eu inca, nici macar nu sesizez ca e deja acolo si s-a zamislit.

* Un articol de Alexanda Serban, viatanevindeca

https://www.facebook.com/ViataNeVindeca

Foto homepage: lassedesignen /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 13 Iunie 2019 @ 05:06

• 
• 

Mai multe despre Garbo