Tăcere

Tăcere....

… în cuvintele ce se aștern pe gene din diminețile nepovestite

… la colțuri de străzi umbrite de mirosul teilor, pașii umbrosi ai tinerilor și atingerea nețărmuită a cuplurilor în vârstă; într-o zi ai să vrei să îmi repovestești totul, totul, mi-ai spus- despre noi!

...fiindcă îmi place să ascult pământul, vântul, aerul, cerul și culorile calde din vară; să mă învăț cu nespusele cuvinte ale anotimpurilor reci și să mă destram în magia frunzelor de toamna roșiatice, galbene, pământii… acolo unde mă pierzi și nu mai mai vezi, ci mă auzi foșnind, foșnind.

Absint- soarbe-mă! Bej- colorează-mă! Pământiu- ca să fie sacru și sfânt! Reavan- simte-mă! Curgător- pentru viață! Punct- pentru a exprimao stare! Zenit și răsărit- avânt!

Poartă-mi pașii cuvintelor și umbrele răsăriturilor de pe genele-mi dese. Ochii mei au văzut pământuri neumblate și urechile mele au ascultat cântecele nespuse ale țărmurilor unde ți-ai ostoit setea de a fi singur și nestingherit… până azi, până acum, când m-ai întâlnit!

Amin își spun stelele ce s-au rotit de mii și mii de ori pe bolta strălucitoare a nopții.

Noi nu mai aveam timpul să ne oprim pentru a-ți descifra rugăciunile.

Amin și lăsă mâinile să ți se împreuneze, să iubească, să muncească, să trăiască în divin pe pământ.

Azi e sfârșitul începutului.

E mâine și poimâine, e început și e cu infinit mai bun… tot ce am transformat.

Tăcere acolo… în muzica ce o ascultam pe plajele lungi, întinse și cu nisipul alb și atât de fin;

Tăcere în naștere și… tăcere în moarte;

Tăcere în rugile părinților, în binecuvântările iubiților, în râsetele copiilor, tăcere când nu ne ascultăm și când ne supărăm grăbiți să ne pierdem în furtuna trăirilor interioare, speriate și împrăștiate.

Citește continuarea pe pagina următoare >>

Garbo

Ultima actualizare: 21 Iunie 2019 @ 06:06

• 
• 

Mai multe despre Garbo