Scrisoare catre trecut

Iubitul meu trecut, draga ceea ce ai fost

Sa nu crezi ca iti scriu tie doar pentru ca nu am cui altcuiva sa ma adresez. Sunt ceva oameni carora le-ar fi drag sa ma auda. De ce nu le scriu lor, de ce nu scriu vietii? Nu ii scriu Destinului caci uneori trage de sfori inaintea mea, nu Sufletului Pereche caci de cate ori nu l-am intalnit, nu Viitorului ca vreau sa-mi lase increderea si speranta in el, nu Iubirii ca este cea mai perfida si inselatoare entitate din univers, nu lui Fat-Frumos ca am crescut mare, prea mare si trist ca sa mai cred in povesti de minciunele, nu norocului ca am observat ca este fustangiu si ca se tine scai mai mult dupa altii, nu zeului care aduce banii, caci aduce si invidia si meschinaria si rautate, nu celui care te-a tinut la san, nu gurii care ti-a dat sa mananci cu frumosul si delicatete, nu mainilor care te-au creat omeneste din varf de degete si iubire, nu cuvintelor care te-au facut sa zaci acolo unde esti.

Iti scriu tie, draga trecut, si sa nu te astepti sa-ti scriu cuvintele frumoase cu care te obisnuisem. Iti scriu copilareste si de aceea iti poate parea absurd. Am puterea sa te aud si te-as ruga sa-ti retii comentariile tale rautacioase: “La varsta ta, mie mi-ar fi teama de ridicol”... Dar tu m-ai apropiat de varsta, tu m-ai imbatranit, tu mi-ai asezat negurea in priviri si plasa infama de pe inima, tu m-ai maturizat fals si cu toate acestea iata-ma pe mine tot aici, incercand sa-ti arat cum sunt, cum nu eram. Tanara mult, umpluta ochi de viata, plina de inocenta, de nadejde in oameni, mai decat ma stiai.

Iti port ceva pica si sa stii ca nu am uitat tot ce mi-ai promis si ai lasat sa se duca in vant, pe ape si-n pamant. Daca si tu pastrezi ceva amintiri laolalta cu regrete, in viata ta sa nu mai faci raul si altora, sa nu mai arunci cu deznadejde si amagire in stanga si in dreapta. Lasa-i sa te cinsteasca daca le-ai fost drag si bun. Lasa-i sa te blesteme daca le-ai fost urat si trist. Daca i-ai facut sa ii doara si sa-si poarte durerea si in viitor, lasa-i... lasa-i sa te lase in urma ! Sa-i crezi si sa-i crezi cand spun ca nu vor sa-ti dea drumul ca nici ei nu stiu ce spun. Sa nu cumva sa crezi ca eu stau ziua intreaga sa intorc filele tale si ca fiecare pagina se lasa cu cate o smiorcaitura. Unele fosnaie prea greu si miros tare a frunze putrede de se fac pulbere in soarele rasare. Pe astea, dragule, pastreaza-le pentru tine! Restul imi raman mie.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo