Scrisoare catre trecut

Asa cum pot acum, cu bine, cu pareri de rau pentru vremurile in care te confundam cu viitorul, iti scriu. Pentru ca imi lipsesti. Azi.. si tine bine minte, DOAR ASTAZI, imi lipsesti. Se apropie toamna. Vin frunzele care pica. Vin ploile care nu se mai termina si ma arunca in ganduri. Sa nu crezi ca sunt deprimata in anotimpul care ma baga in viata. Iti scriu sa-ti spun ca in sfarsit sunt fericita. Iubirea m-a luat din nou pe nepregatite. M-a gasit poate o tara prea pregatita. Si de ce sa mint? Am asteptat-o, da, cam mult, si am facut orice sa o merit. Aproape orice. Am implorat toate sufletele pereche si nu m-am suparat ca nu am primit niciun raspuns. Cam obosisem. Rau. Eram epuizata. Si imi venea sa plang. Am plans, of, am plans cum plange ploaia. Cum curge Dunarea. Dar... POT. Am. Sunt. Trebuie. Am nevoie. Au nevoie si altii. Iubire. De iubire.

Ajunsesem la capatul puterilor. Eram printre praful de pe cutia cu amintiri. Dar ma resemnasem. Ma impacasem cu mine si ma iertasem. Dar nu puteam cu tine. Nu te-am iertat. Tu m-ai pacalit. Te-am luat de bun, te stiam cuminte. Stiam ca nu inseli, nu joci feste, nu pui in cale piedici, nu farami cu usurinta zeci si zeci de visuri. Sa stai deci acolo unde esti, ca stai destul de bine. M-ai ranit si m-ai aruncat in groapa cu lei intr-un etern si fara de sfarsit prezent. Ma tineam de un fir de iarba. Ma dezgolisei si ai lasat, fara pudoare, sa ma vada o lume-ntreaga. Si imi era rusine sa fiu nefericita printre atatia fericiti, sa umblu fara de ochi printre oameni care ma vedeau bine. Unde era atunci el, viitorul meu? Unde te dusesei tu, trecut nebun, pe atunci prezent naucitor?

Cateodata mi se face frig de viata si dor de moarte si tristete amaruie de bratele tale lungi, de ochii tai ca noaptea. Mai stii tu ochii adanci pe care mi-i dadusei ca sa-i cred? Mai stii tu sufletul acela care facea sa se umple pana la refuz al meu? Mai stii tu cum iubeam odata si ma credeam iubita? Eu da si nu, insa acum, tu, trecutul meu, nu imi pari mai mult decat un vis. Esti doar o crampeie subreda de viata.

Ramas bun de tot, trecutule! Sa revii cand infierarea ta nu o sa mai ma doara. Astazi, mai mult si mai de bine nu am putut sa-ti spun.

Cu uitare,

Cineva care a facut parte intreaga din tine

Dana N.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo