M-am gandit mult la ce insemna pentru mine o familie si ce mai insemna pentru el acest lucru. Am incercat chiar sa vorbesc cu el pe aceasta tema, insa a inceput sa ma jigneasca si sa ma intrebe cine imi baga in cap tampeniile astea. I-am spus ca am inceput psihoterapia si mi-a spus ca, daca vreau sa vorbesc cu cineva, sa vorbesc cu el. In fond, nu aveam nimic de ascuns pentru a ma duce sa ma deschid fata de un strain.
Pot spune ca am urmat toti pasii pentru a incerca sa il fac sa constientizeze ca avem o problema si trebuie sa o rezolvam. Insa lui nu ii pasa decat de job-ul lui si de prieteni.
Cand l-am anuntat ca ma duc la un interviu pentru un job, m-a lovit si mi-a spus ca nu imi lipseste nimic, de ce sa ma duc la munca? Nu i-am raspuns atunci, insa am fost la interviu si am fost acceptata. A facut un circ mostru in ziua in care trebuia sa imi incep job-ul. Am trecut peste jignirile lui si m-am dus la serviciu. Zile in sir m-a jignit si intr-o seara chiar a incercat sa ma loveasca. M-am ferit si i-am spus ca daca ma atinge, plec. Asta l-a enervat si mai tare si m-a batut rau.
A doua zi, cu o tona de machiaje puse pe fata, am facut bagajele si mi-am luat copilul pentru a ma muta intr-o garsoniera pe care o gasisem cu o saptamana in urma. Apoi am plecat la serviciu, chemand-o pe mama sa stea cu copilul. Asa am inceput sa imi reconstruiesc viata, recastigandu-mi libertatea.
El m-a sunat zile in sir, a venit dupa mine la munca, a facut circ si a incercat in fel si chip sa ma faca sa revin acasa. Dar eu consideram ca ii oferisem prea multe sanse pana atunci si voiam sa imi traiesc viata linistita. Aveam copilul, pe mama, care ma ajuta cum putea. Nu imi mai trebuia nimic.
I-am trimis actele pentru divort si cred ca acest aspect l-a trezit. Dar pentru mine era prea tarziu. A reinceput sa imi aduca flori, sa imi trimita mesaje frumoase sa ma urmareasca si sa imi promita cate in luna si in stele. Eu am considerat ca trebuie sa merg mai departe fara el si ca promisiunile lui vor fi desarte.
Acum sunt impreuna cu mama si copilul, nu am un sot, insa am o cariera si o familie pe care o iubesc mai mult decat orice pe lume. Astept cu incredere sa vad ce imi rezerva viitorul…”
* Un articol oferit de Constantin Cornea, psihoterapeut la Clinica Psievolution.
Mai multe articole de același autor: https://psihologconstantincornea.ro/
Foto fr si main: By Photographee.eu /Shutterstock
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară