Orbitor

de Alexandra Șerban

Orb… cu jurămintele lăsate să se topească în aer. Orb: ai fost când ne-am cunoscut și tot ce știai era felul în care fugeai și te ascundeai de noi, de mine,de iubirea dintre noi… de mine, de tine, de noi: eu și tu ... ȘI ai jurat:

Jurăminte care se fac în față cerului și a pământului… ai jurat pe stele că nu mă vei mai lăsa să dansez singură, că mă vrei pentru restul vieții și ai devenit dintr-odată un orb cu propoziții furate de vânt, împrăștiate pe întreg pământul spre nord, est, vest și sud, dar jurămintele nu aveau un efect blând. Erau intempestive: făcute din furtună, nisip și gheizere termale...

ȘI ai fugit înainte și inapoi și tot îmi promiteai că fugi spre mine, spre un noi creat să fie sfânt:

"Îmi place felul cum mă privești, cum mă iubești
 și nu îmi pasă de unde vii
 ori ce ai fost
 căci tot ce ești, ești tot ce am avut nevoie ca să devin om"

Cuvintele tale calde și făcute să devină deodata țurțuri- șuruburi emoționale... știi ce vrei? de la viață? de la noi?

Căci mereu fugi înainte și înapoi. Când știu că rămâi, pleci; Te întorci(!?). Când rămâi- vrei iarăși să rupi ce e cu noi!?…

 "și ai jurat: că nu te voi lăsa să pleci
 căci ieri dansam singur
 și nu mai vreau să umblu singur pe străzile vieții
 te vreau doar pentru restul vieții și o jumătate de univers prelungit în limbile ceasurilor ce se învârt pe pământ într-o viață de om
tu și cu mine
pe acest pământ"
 
 Orb
 ....
 Pe străzi se înnoptează și merg cu tine mână în mână
 Înainte și înapoi ca un ceas stricat cu limbi făcute din viețile pământești ce aparțin unor două făpturi poposite pentru o scurtă perioadă de timp.

Garbo

Ultima actualizare: 29 Octombrie 2019 @ 05:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo